Iertarea reprezintă eliberarea resentimentelor sau a furiei. Iertarea nu este același lucru cu împăcarea. Și nu înseamnă întoarcerea la aceeași relație sau acceptarea acelorași comportamente dăunătoare din partea unei persoane. 

Iertarea are o importanță vitală pentru sănătatea mintală a celor care au fost răniți. Îi eliberează, mai degrabă decât să-i mențină implicați emoțional într-o nedreptate sau într-o traumă. Astfel, iertarea îmbunătățește starea de spirit, sporește optimismul și protejează împotriva furiei, stresului, anxietății și a depresiei. 

Iertarea poate fi o provocare, mai ales atunci când partea vinovată oferă scuze nesincere, sau niciun fel de justificare. Cu toate acestea, este cea mai sănătoasă cale de urmat. 

A ierta pe cineva este una, dar ce se întâmplă atunci când trebuie să ne iertăm pe noi înșine? Este important să ne asumăm responsabilitatea pentru greșeli, dar vinovăția intensă și rușinea nu sunt soluții productive pe termen lung. 

Procesul de iertare de sine poate fi o provocare dureroasă, dar foarte valoroasă. Cheia acestui proces este să-ți recunoști greșelile, să înțelegi impactul lor și să ajuți la remedierea situației. 

Începe prin a-ți recunoaște vina și asumă-ți responsabilitatea pentru rănile pe care le-ai provocat. Reflectează asupra motivului pentru care a avut loc evenimentul și identifică cum să eviți o incorectitudine similară pe viitor. Cere-i scuze persoanei căreia i-ai greșit și încearcă să-i îmbunătățești viața într-un mod semnificativ. Apoi, în final, iartă-te cu mintea, dar și cu inima. 

Iertarea oferă multe evoluții psihologice pozitive, cum ar fi reducerea furiei nesănătoase, repararea relațiilor potențial valoroase, creșterea ca persoană și exercitarea bunătății de sine. Pe lângă beneficiile personale, rolul iertării în raport cu ceilalți poate duce la îmbunătățirea societății. 

Există multe forme de durere emoțională, însă cele mai comune sunt anxietatea, depresia, furia, disprețuirea de sine sau stima de sine scăzută, o viziune generală negativă asupra lumii și lipsa încrederii în capacitatea cuiva de a se schimba. Toate aceste vătămări pot fi rezolvate prin iertare. Așadar, este important să identifici tipul de durere de care suferi. Cu cât ai suferit mai mult, cu atât este mai important să ierți, cel puțin în scopul de a porni vindecarea emoțională. 

Dacă examinezi unele dintre detaliile din viața persoanei care ți-a greșit, poți de multe ori să înțelegi ce răni poartă și să începi să dezvolți empatie pentru el. Cercetările au arătat că, atunci când un copil nu primește atenție și dragoste de la părinți, atunci el va avea o deficiență în ceea ce privește atașamentul, motiv pentru care îi va fi afectată încrederea. În final, îl poate împiedica să se apropie de ceilalți și se va simți nevoit să stabilească o traiectorie de singurătate și de conflict pentru tot restul vieții. 

Printr-o simplă analiză vei reuși să-i vezi fragilitățile fizice sau suferința psihologică și să începi să-i înțelegi frustrările. Astfel, o vei recunoaște ca fiind o persoană vulnerabilă care a fost rănită și care te-a rănit la rândul ei. În ciuda a ceea ce poate să fi făcut pentru a te răni, îți dai seama că nici ea nu merita să sufere. 

Când suferim foarte mult, este important să găsim sens în ceea ce am îndurat. Fără a vedea sensul, o persoană își poate pierde simțul scopului, ceea ce poate duce la deznădejde și la o concluzie disperată că viața în sine nu are niciun rost. Așadar, încercăm să vedem cum suferința noastră ne-a schimbat într-un mod pozitiv. 

Unii oameni observă că au devenit mai rezistenți sau mai curajoși. Ei pot realiza, de asemenea, că suferința lor le-a schimbat perspectiva cu privire la ceea ce este important în viață, schimbându-și obiectivele pe termen lung. 

A găsi sensul nu înseamnă să-ți diminuezi durerea. Trebuie să ai întotdeauna grijă să-ți abordezi rănile cu compasiune și să recunoști nedreptatea experienței, altfel iertarea va fi superficială. 

Iertarea este întotdeauna grea atunci când avem de-a face cu nedreptăți profunde din partea altora. Anumiți oameni refuză să se gândească la cuvântul ”iertare” pentru că îi înfurie foarte mult. Este în regulă – cu toții avem propriile noastre limite în ceea ce privește milostivirea. 

Majoritatea dintre noi tindem să fim mai duri cu noi înșine decât cu ceilalți. În iertarea de sine, te onorezi ca persoană, chiar dacă ești imperfect. Dacă ți-ai încălcat standardele personale, există pericolul de a aluneca în ură de sine. Când se întâmplă acest lucru, s-ar putea să te angajezi în anumite forme de autopedepsire. Când observi acest comportament trebuie să te îndrepți spre compasiunea de sine. 

După ce ai reușit să te ierți, va trebui să cauți iertare și din partea celor cărora le-ai rănit și să-ți îndrepți greșelile cât mai bine. Însă, este important să fii pregătit pentru posibilitatea ca cealaltă persoană să nu fie pregătită să te ierte. 

Când depășim suferința, dobândim o înțelegere mai matură a ceea ce înseamnă a fi smerit, curajos și iubitor în lume. S-ar putea să fim motivați să creăm o atmosferă de iertare în casele noastre și la locul de muncă, pentru a-i ajuta pe alții care au fost răniți să-și depășească suferința sau pentru a ne proteja comunitățile de ciclurile de ură și violență. Toate aceste alegeri pot lumina inima și pot aduce bucurie în viața fiecăruia dintre noi. 

Unii oameni pot crede că iertarea pentru cei care le-au făcut rău nu este posibilă. Însă, cei mai mulți oameni care iartă, în cele din urmă găsesc o modalitate de a-și ”purifica” inimile de durerea suferită. Atunci când renunți la amărăciune și alegi dragostea în locul ei,  vei fi liber să iubești mai profund. 

Valoarea și beneficiile cultivării iertării sunt evidente și încep cu noi. Iertarea de sine este un aspect important al capacității cuiva de a-i ierta pe ceilalți și poate fi o cale spre a trăi o viață mai împlinită și mai iubitoare. 

Cel mai important, vindecarea este o călătorie personală și unică, iar cel mai important factor este găsirea a ceea ce funcționează pentru fiecare individ în parte. Fie că implică sau nu iertare, vindecarea necesită dorința de a face față durerii și de a se angaja în pașii necesari pentru a merge mai departe.

• Arhivă