În cultura noastră actuală se promovează beneficiile gândirii pozitive, atitudinii pozitive și a comportamentelor pozitive, etichetând tristețea drept o emoție “problemă” care trebuie ținută la distanță, sau chiar eliminată. Însă, tristețea poate avea şi efecte pozitive:  îmbunătățirea atenției asupra detaliilor externe, sporirea perseverenței, intensificarea compasiunii faţă de ceilalţi şi, de asemenea, poate servi ca un susţinător în lupta împotriva prejudecățiilor personale.

Când ne simțim fericiți, dorim în mod natural să menținem acest sentiment înălţător. Fericirea ne semnalează că ne aflăm într-o situație sigură şi confortabilă. Tristețea, pe de altă parte, funcționează ca un semnal de alarmă, declanșând mai mult efort și mai multă motivație din partea noastră pentru a face față unei provocări din mediul nostru.

Astfel, oamenii care sunt fericiți în cea mai mare parte a timpului vor fi uneori mai puțin motivați să se “împingă” către acțiune, în comparație cu cineva cu o dispoziție negativă, care va fi mai motivat să depună mai mult efort pentru a-și schimba starea neplăcută în care se găsesc.

Stările temporare de tristețe pot fi de fapt benefice în gestionarea diferitelor aspecte ale vieții noastre. Poate de aceea, chiar dacă a te simți trist poate fi greu, multe dintre cele mai mari realizări ale artei, muzicii și literaturii explorează peisajul tristeții. Motivul: tristeţea ne face mai creativi.

Tristețea este o parte naturală a ființei umane. Majoritatea dintre noi petrecem atât de mult timp evitând-o încât, când în sfârșit ne exteriorizăm – este ca și cum am deschide barajul lacrimilor. Zile sau săptămâni de emoții reprimate se revarsă din noi. Și apoi, după ce ne eliberăm – ne simțim mai bine.

Când suntem triști, ne simțim obosiți, leneși și mai puțin receptivi la lume. Tocmai de aceea, tristeţea ne îndrumă corpul şi mintea către această stare de apatie, pentru a ne obliga să ne odihnim şi să ne recăpătăm puterile. Dându-ne permisiunea de a simți tristețe, de fapt ne reclădim forța interioară.

Tristețea are rolul de a lumina şi de a ne pune în vizor importanţa lucrurilor din viața noastră. În multe feluri, tristețea ne amintește de valorile noastre personale, de scopul nostru și de pasiunile noastre.

Viața este plină de lucruri pe care nu le putem evita. Dar tristețea este un mare profesor. Ea ne învață să ne adaptăm și să fim rezistenți. Ea ne demonstrează de fiecare dată – cât de puternici suntem cu adevărat.

Lumea noastră se concentrează pe fericire și tratează nefericirea ca pe un sentiment inutil. Dar tristețea te poate încetini și te poate face să te gândești cu adevărat la viața ta, la sentimentele tale și la oamenii din jurul tău. Te poate ajuta să nu-ţi piezi din vedere visurile şi menirea sufletului tău.

Cu alte cuvinte, a fi trist nu înseamnă că nu faci față unei situații. Mai degrabă, te ajută să te împaci cu acea situație și să mergi mai departe. Este o emoție importantă care te poate ajuta să te adaptezi, să te accepți aşa cum eşti, să-ţi întăreşti motivaţia și să crești.

Pentru gestionarea corectă a tristeţii, trebuie să admiţi şi să recunoști faţă de propria persoană că te simți trist. Uneori, este suficient să recunoști cum te simți şi să nu-ţi ignori durerea. La urma urmei, totul va trece în timp. Însă, prin înnăbuşirea tristeţii, nu faci altceva decât să “ascunzi durerea sub preş”.

În ultimii ani, urmărirea fericirii și stabilirea unor obiective de neatins de stări aproape permanente de beatitudine, pare să fi cauzat nemulțumire pe scară largă și poate chiar să contribuie la extinderea depresiei. Numai învățând să ne înțelegem toate emoțiile și să nu ne alungăm tristețea, putem învăța mai multe despre noi înșine.

Evitarea tristeții poate veni și cu o contribuție secundară la exacerbarea pozitivității toxice. Pozitivitatea toxică este atunci când alungi emoțiile dificile și le recunoști doar pe cele favorabile, cum ar fi fericirea. Poate părea util, dar pozitivitatea toxică îţi poate costa autenticitatea și te poate afecta emoțional.

A fi prezent cu tristețea ta, poate fi o oportunitate de a investiga emoția mai adânc. “Excavarea” emoțiilor ca aceasta, te poate ajuta să restrângi sentimentul larg de tristețe la ceva mai specific situației tale. Astfel, poţi descoperi motivul din spatele durerii şi îţi oferă oportunitatea de a porni o schimbare şi de a găsi soluţii pentru nemulţumirile tale.

Permiterea tristeții să intre în atenţia ta, te poate ajuta să procesezi mai bine dificultățile vieții și să te conectezi cu ceilalți într-un mod mai autentic. Astfel, vei descoperi că a te lăsa să te simți trist, te poate conduce într-un loc mai fericit.

Scopul tristeții este de fapt să ne ajute să ne regăsim puterea și curajul în fața adversităților vieții. Ne obligă să ne oprim și să ne concentrăm mai mult asupra propriei persoane, acest fiind şi motivul pentru care ne simțim mai obosiți, mai înceţi și mai puțin receptivi la tot ce ne înconjoară.

Tristețea, la fel ca furia, insistă să ne despărțim pentru o clipă de lumea exterioară și să privim în interiorul nostru pentru a afla ce se întâmplă și ce ne deranjează, ce ne doare și ce ne nemulţumeşte.

Ar trebui să ne îmbrățișăm toate emoțiile, deoarece fiecare are un rol important de jucat în circumstanțele potrivite. Așadar, deși ai putea căuta modalități de a-ţi crește fericirea, nu te opune tristeții. Fără îndoială, apariţia ei în viaţa ta are motive întemeiate. Şi de cele mai multe ori, rolul ei e să te ambiţioneze să faci mici ajustări la felul în care gândeşti, pentru a putea avea o stare generală mai bună.

• Arhivă