Atunci când vrem să pornim ceva nou în vieţile noastre, putem adesea să ne simţim opriţi de limitele autoimpuse. Aceste limite au fost construite de-a lungul anilor de către propriile concepţii despre cum ar trebui să decurgă viaţa noastră.

Pe masură ce a trecut timpul, aceste îngrădiri au devenit zona noastră de confort şi de aceea durează puţin până când ne restabilim noile marcaje. Lărgirea orizontului poate părea uşor inconfortabil şi necesită o mare determinare din partea noastră.

Odată ce devenim comozi în cadrul anumitor îngrădiri, tindem să trecem pe pilot automat şi să nu mai participăm activ la felul în care vieţuim. De aceea, atunci când dorim să împingem marginile confortabilului poate apărea teama de necunoscut, sentimentul de imposibilitate sau îndoieli legate de motivele acestei schimbări.

Cel mai bine este să începem să ne testăm limitele, să o luăm pas cu pas, zi cu zi, fiecare provocare pe rând. Să ne asigurăm că ne dăm timpul necesar pentru a ne obişnui cu noua aventură pe care am început-o.

Îndoiala şi teama se pot ivi des la început, dar pe masură ce trece timpul, nesiguranţa se va atenua. Încrederea va prinde teren şi odată cu ea puterea motivaţiei va creşte, iar obiceiul de a ezita şi de a ne ignora visurile se va atenua.

Cum spuneam mai sus, este dificil să repui în mişcare întregul mecanism după ce ani de zile ai funcţionat pe pilot automat. Pare că dintr-o dată eşti conştient de fiecare decizie, acţiune şi alegere făcută. Este nevoie de timp să te dezmorţeşti şi să te re-obişnuieşti să trăieşti în trezire.

Pot apărea momente în care îţi vei dori să renunţi, când toate aceste schimbări îţi vor părea prea greu de dus. Ai vrea să ai parte de o asigurare că totul va fi bine. Nu este uşor sau plăcut să te trezeşti într-o zi şi să realizezi că nu îţi mai place felul în care viaţa ta decurge şi să iei hotărârea să schimbi totul în jurul tău. De multe ori, nici măcar nu ştim cum vrem să arate viaţa noastră. Ştim doar că drumul ales în trecut nu ne mai reprezintă şi un viraj este absolut necesar.

Când devenim conştienţi şi realizăm că scenariul prezent nu mai corespunde sufletului nostru, simţim că în interiorul nostru o tornadă violentă este pe cale să răbufnească şi să măture totul în calea ei. Această tornadă nu s-a format peste noapte, ci noi suntem cei care am ales să ignorăm semnele ei şi să ne minţim că totul se va calma în curând. Iar acum, în pragul impactului, ne simţim neliniştiţi şi confuzi.

În acest punct, realizăm că ne-am atins limitele şi ne vedem nevoiţi să le depăşim şi să pornim în căutarea a ceva nou. Poate că este un vis mai vechi, poate că avem o imagine exactă în minte sau posibil doar să ştim că o schimbare este necesară, chiar dacă nu ştim ce presupune ea. În final, în ciuda incertitudinii, alegem să pornim către necunoscut.

Te sfătuiesc ca atunci când devii şovăitor în privinţa transformării alese, adu-ţi aminte de momentul în care ai decis să te opreşti din a te preface că eşti mulţumit de vechea ta viaţă. Acel motiv încă există şi este cel mai bun catalizator al schimbării tale. Continuă să păşeşti pe noul drum şi în curând va deveni noul tău cămin, iar alegerea zilnică de a te schimba nu va mai părea atât de dificilă.

Limitele pot fi împinse după propriul plac. Ele sunt acolo pentru a te ajuta să evoluezi şi nu pentru a te întemniţa în scenarii nepotrivite. Sunt obstacole absolut necesare în formarea noastră. Noi suntem singurii ce le putem muta.

• Arhivă