Fiecare dintre noi petrecem o cantitate considerabilă din timpul nostru prețios încercând să controlăm ceea ce este în afara controlului nostru. În mod clar, cel mai important pas pe care îl putem face pentru a evalua modul în care ne folosim energia, este să definim ce înțelegem prin ”control” și să înțelegem ”credințele limitative” care ne obligă să trăim astfel.

Chiar dacă din punct de vedere intelectual ne sunt clare limitele controlului pe care îl avem; o examinare mai atentă a modului în care simțim, dar și reacționăm, implică că noi considerăm că avem un control mai mare decât credem.

Neînțelegerea acelor impulsuri ne poate plasa într-o stare repetitivă de nemulțumire și frustrare. Când te împotrivești realității, adesea declanșezi inconștient vechi sentimente și traume nerezolvate. Rezistența se hrănește cu gândirea repetitivă – iar gândul repetitiv continuă să ”declanșeze” răspunsurile emoționale pentru frică, furie și frustrare. Acest lucru creează o buclă emoțională care este greu de gestionat.

Din păcate, prea mulți oameni rămân blocați în aceste stări cronice de frustrare. Deoarece această buclă negativă redeclanșează vechile obiceiuri neuronale, adesea ne complicăm existența, încercând să ne suprimăm emoțiile care apar. În multe feluri, propriul nostru sistem emoțional intern oglindește dinamica a ceea ce se întâmplă atunci când încercăm să rezistăm la ceea ce se petrece în afara noastră.

Când conștientizăm că singurul timp în care existăm este ”prezentul”, atunci începem procesul de renunțare la rezistență. În mulțimea de gânduri pe care noi oamenii le avem în fiecare zi, multe sau majoritatea sunt concentrate pe timpul trecut sau viitor. Realitatea existenței este că trăim doar în acest moment – ​​prezentul. Așa că, analizarea lucrurilor cărora le-am rezistat în trecut poate fi interesantă, chiar informativă. Însă, observarea la ceea ce rezistăm în momentul prezent demontează iluzia controlului.

Emiterea de judecăți este un alt mod de a rezista. Putem avea preferințe și valori cu privire la ceea ce este important pentru noi, dar judecarea altora produce un efect foarte diferit. Știi că judeci când sentimentele însoțitoare sunt furia, resentimentele și disprețul.

Când judecăm, noi în esență spunem: ”Am dreptate” și ”Ai greșit”. Acesta este un teritoriu provocator și adesea tulbure din cauza a ceea ce considerăm a fi raționament moral. Judecata morală este complexă și foarte personală. Grupurile și societățile trebuie să ia decizii colective cu privire la raționamentul moral dacă doresc să trăiască armonios și să răspundă eficient nevoilor comune.

Judecata și controlul sunt însoțitori frecventi. Acestea două ne limitează alegerea și ne limitează libertatea. Astfel ne este afectat sentimentul de siguranță.

Rezistența este o luptă mentală, emoțională și fizică. Disconfortul, durerea și suferința pe care le creăm din mici încercări de a controla acțiunile celorlalți, până la încercarea de a schimba sentimentele sau comportamentul acestora, este epuizant. De asemenea, este inutil. Astfel, pentru a renunța la rezistență trebuie să învățăm să ne ”predăm”.

Această stare de predare, care este liberă de orice rezistență, ne permite să devenim prezenți cu orice ne cere atenția în acest moment – momentul ACUM. Ne aducem toată atenția asupra prezentului, în loc să ne gândim la ce altceva ar trebui să facem. În plus, nu suntem tulburați emoțional de toate cerințele pretinse de la noi și ne putem concentra într-un mod calm și realist. Acest lucru ne salvează multă energie care, altfel, ar fi distrusă în frământările emoționale.

Nu ne vom elibera de obiceiurile de rezistență (tendințele spre atașament și reactivitatea naturală de a judeca) cu ușurință. Această idee ne poate învinge chiar înainte de a începe. Dar ceea ce este fezabil, este ca noi să ne amintim data viitoare când simțim dorința de a rezista/controla la ceea ce este – să dăm drumul chiar și pentru o clipă. Astfel, în acel moment, deschidem o nouă fereastră pentru ceea ce poate fi posibil.

Conștientizează că, undeva în noi toți, există un sine superior care este veșnic în pace. Pentru că pacea interioară nu depinde de condițiile exterioare – este ceea ce rămâne atunci când nu îți asculți ego-ul și grijile. Nevoia ca ceva să fie diferit în acest moment nu este altceva decât o îngrijorare egoistă, iar grijile ca aceasta te ”pierd” pur și simplu în cercuri.

Liniștea sufletească răsare în momentul în care îți potolești mintea. Asta se întâmplă atunci când renunți la ideea că lucrurile trebuie să fie altfel decât sunt. Când încerci să controlezi incontrolabilul, te izolezi automat de adevăr. Reziști în fața schimbării, în loc să înveți să abandonezi iluzia controlului. Așadar, iată o provocare simplă pentru tine: în loc să încerci să faci lucrurile să funcționeze exact așa cum vrei tu, doar observă-le cum se derulează ele în acest moment.

În acest mod, pun pariu că vei afla mult mai multe despre natura umană și despre cum funcționează lumea. Pe măsură ce vezi lucrurile funcționând fără ca tu să le controlezi, modul în care privești viața – se va schimba treptat. Pentru că TU te vei schimba treptat. Vei începe să înțelegi că lucrurile sunt diferite decât cum ai vrea tu să fie. Și că este perfect în regulă să fie așa, în cea mai mare parte a timpului.

Chiar ți-ai dori să fii în control 100% asupra tuturor lucrurilor și să-ți cunoști viitorul la fiecare pas? Dacă răspunsul tău este ”Da”, gândește-te din nou. Necunoașterea este unul dintre cele mai mari daruri și surprize ale vieții.

Viața este plină de frumusețe imprevizibilă și de surprize magnifice. Și uneori, sosirea bruscă și neașteptată a acestei frumuseți este aproape prea greu de gestionat. Cunoști acel sentiment? Când ceva este pur și simplu prea frumos? Când cineva spune ceva la întâmplare, sau scrie ceva, sau cântă o melodie care te surprinde și te mișcă până la lacrimi?

Chiar vrei să ratezi aceste sentimente pentru tot restul vieții tale? Pariez că nu.
Așa că, continuă să-ți reamintești că indiferent de ce se întâmplă, indiferent de rezultat, soarele va răsări și va apune. Lumea din jurul tău va continua să existe într-un fel sau altul. Și nu există niciun motiv întemeiat să te împotrivești vieții să te binecuvânteze în moduri surprinzătoare și minunate.

Abandonarea iluziei controlului poate fi incredibil de benefică pentru sănătatea noastră mintală, pentru relațiile noastre, dar și pentru fericirea noastră generală. Deși poate fi dificil să renunți la nevoia de control, beneficiile depășesc cu mult efortul. Acceptând că nu putem controla totul, ne eliberăm pentru a trăi pe deplin momentul prezent și pentru a îmbrățișa frumusețea vieții pe măsură ce ea se întâmplă.

• Arhivă