Probabil ai mai auzit sfatul conform căruia “în viață trebuie să accepți lucrurile pe care nu le poți schimba”. Adesea, acest îndemn se aplică situațiilor ce sunt în afara controlului tău, cum ar fi evenimentele din trecut, comportamentele altora sau circumstanțele neprevăzute, cum ar fi pierderea locului de muncă, boala sau moartea.

În teorie, acceptarea este modalitatea cea mai constructivă de a avansa în fața provocărilor incontrolabile. În practică, însă, există o linie fină între acceptare și resemnare. Înțelegerea acestei distincții este esențială atunci când vine vorba de a învăța cum să faci față unora dintre cele mai dificile momente ale vieții. 

În centrul unei stări de resemnare este sentimentul de a te simți învins și incapabil de a crea o schimbare. La un anumit nivel, înseamnă să renunți. Resemnându-te, renunți la dreptul tău de a simți. 

Când te afli în această stare inertă, deseori ignori restul părților care se află sub controlul tău. Resemnarea poate să pară uneori ca și singura opțiune posibilă, însă există și o altă cale mai bună. 

Prin urmare, acceptarea, spre deosebire de experiența pasivă a resemnării, este o stare activă, una în care te angajezi în mod deliberat în următoarele procese: recunoașterea realității situației tale, validarea propriilor sentimente, conștientizarea că ai mereu puterea de alegere și căutarea sprijinului celor din jur. 

Este adevărat – nu vei avea întotdeauna de ales asupra a ceea ce se întâmplă în viața ta. Experiența umană este plină de imprevizibilitate și o anumită durere este pur și simplu inevitabilă. Negarea acestor fapte poate avea cu siguranță consecințe negative și de aceea este necesar să te împaci cu realitatea prin care treci. 

Acestea fiind spuse, este important să fii atent la înțelegerea tuturor părților experienței tale. Este posibil ca viziunea ta asupra realității să fie oarecum distorsionată. Aceasta ni se poate întâmpla tuturor la un moment sau altul, de obicei ca rezultat al experiențelor negative din trecut. Acceptarea implică să fii curios cu privire la felul în care vezi lumea și să fii suficient de flexibil pentru a te întreba dacă vezi sau nu întreaga imagine. 

Este perfect logic să te simți dezamăgit, supărat, trist sau speriat în mijlocul unor circumstanțe dificile. Iar ignorarea acestor sentimente nu le face să dispară. În schimb, te face să te simți rușinat sau frustrat de tine însuți că le ai. 

În loc să ignori sau să-ți minimizezi sentimentele, acceptarea implică deslușirea lor în mod conștient. Acceptându-ți sentimentele, le dai spațiu să fie și le permiți să facă ceea ce trebuie să facă – să aibă grijă de tine. Când te simți trist sau furios, poți să te întrebi: „Ce încearcă să-mi spună aceste emoții?”. Sentimentele tale sunt indicatori ai modului de a merge mai departe, așa că este important să le oferi cât mai mult spațiu pentru a-și face treaba. 

Sentimentul de neputință este ceea ce provoacă resemnarea. Însă, lucrând înspre acceptare, te deschizi către un adevăr important: ai întotdeauna puterea de a alege. Fie că este vorba de comportamentul tău, de deciziile tale sau chiar de respirația ta – există întotdeauna ceva ce poți controla, chiar și în momentele în care te simți complet copleșit. 

De asemenea, este important să ne amintim că acceptarea implică și ajutorul altora. Într-o stare de resemnare, s-ar putea să renunți la căutarea sprijinului, temându-te că ai putea fi o povară. Prin acceptare, însă, recunoști că, deși situația ta poate fi descurajantă, nu trebuie să treci singur prin ea. 

Indiferent dacă apelezi la persoana iubită, la un membru al familiei, la un prieten de încredere, la un terapeut sau la oricine altcineva care te poate asculta cu înțelegere și cu compasiune, îți poate fi de mare ajutor să te conectezi cu ceilalți în timp ce te ”lupți”. 

Probabil că ai tendința să te judeci aspru atunci când te resemnezi. Asta pentru că te concentrezi asupra faptului dacă o circumstanță este mai mult sau mai puțin corectă, sau dacă o schimbare este mai mult sau mai puțin oportună, precum și multe altele. 

Acceptarea înseamnă a fi deschis la sentimentele reale pe care le avem în experiența prezentă de viață și a fi dispuși să le simțim. Oricare ar fi ele: furie, fericire, frică, gelozie, anxietate, bucurie. Putem învăța să lăsăm pur și simplu experiența să se desfășoare sau putem încerca să o controlăm. Dar când încercăm să o controlăm, acesta este opusul acceptării. 

În cazul resemnării, de obicei responsabilitatea schimbării de perspectivă se concentrează pe factorii circumstanțiali, adică pe cei externi. Intenția din spatele resemnării nu este să reducă durerea care este trăită în timpul unei situații nefavorabile.  

Acceptarea realității se realizează atunci când încetezi să te mai iei prea în serios. Adică, acceptarea nu trebuie neapărat să te plaseze într-un anumit rol. Ca victimă, de exemplu. Mai mult, a nu emite judecăți despre situația ta este de obicei unul dintre factorii care fac acest exercițiu atât de greu. 

Acceptarea este o formă de a răspunde în loc de a reacționa. Resemnarea este un exemplu de reacție, în timp ce acceptarea este un exemplu al modului în care alegem să răspundem. Acceptarea presupune mobilizarea resurselor, în timp ce resemnarea ne blochează, deoarece ne lasă paralizați, fără instrumentele necesare pentru a face față ei. 

Acceptarea ne ajută să căutăm sensul mai profund din spatele motivului pentru care putem experimenta ceva. Ne permite să ne împăcăm cu o experiență și este punctul de plecare pentru a lucra la rezistența noastră. 

Nimeni nu spune că acceptarea va fi fără durere și fără greutate. De asemenea, nu este ceva liniar care se desfășoară fără suișuri și coborâșuri. Este de așteptat că vom întâlni multe emoții diferite. 

Totuși, din momentul în care le vom recunoaște, le vom putea gestiona și, încetul cu încetul, ne vom simți mai bine. Acest lucru nu înseamnă că suntem mulțumiți de o anumită experiență, dar ne încurajează să dezvoltăm o nouă înțelegere și să ne îmbunătățim. De asemenea, acceptarea ne permite să ne concentrăm asupra a ceea ce este cu adevărat sub controlul nostru. 

Sper din tot sufletul că nu te vei simți niciodată obligat să te resemnezi sau să te predai atunci când viața îți va prezinta noi circumstanțe sau când te va pune la pământ. Iar, în cazul în care se va întâmpla, sper că vei conștientiza că acceptarea este cheia libertății.

• Arhivă