Sindromul impostorului apare de obicei atunci când decidem să ne asumăm noi roluri sau noi responsabilități și se manifestă prin sentimente de îndoială, anxietate și vinovăție. Cei care se confruntă cu sindromul impostorului pot ajunge să-și saboteze propriul succes, să fie obsedați de greșeli minore sau să muncească de două ori mai mult pentru a se simţi mulţumiţi de efortul depus.

Mulți dintre noi avem tendința de a ne minimiza realizările. În încercarea de a fi umili, respingem recunoaşterea meritelor noastre, spunând că succesul nostru a fost doar un produs al norocului sau al ajutorului primit din partea celorlalţi. În timp ce smerenia este admirabilă, prea multă modestie te poate împiedica mai degrabă decât să te ajute, mai ales dacă deja ai sentimente de îndoială de sine.

Chiar și atunci când ai reușit să atingi un mare obiectiv, nu poți să scapi de sentimentul că a fost prea uşor de obţinut, că  te simţi de parcă ai fi păcălit pe toată lumea și că în orice moment vei fi “descoperit”. Când suferi de îndoială de sine, este ușor să crezi că ești singurul care s-a simțit vreodată așa, dar nu este adevărat. Chiar și cele mai de succes, puternice și împlinite persoane au fost nesigure la un moment dat sau altul.

Din fericire, există modalități de a depăși acest sindrom al impostorului. Primul pas constă în a conştientiza că la baza lui stă mai mult decât un simplu sentiment. Că este o manevră de autosabotare care îţi îngreunează procesul de obţinere a ceea ce-ţi doreşti şi, de asemenea, este motivul pentru care nu te poţi bucura pe deplin de realizările tale. Iar, apoi, a doua conştientizare, constă în preluarea controlului asupra acestuia şi căutarea de soluţii pentru dezlegarea acestor “erori” care îţi pun piedici.

Oamenii care se luptă cu sindromul impostorului tind să nu-și recunoască succesele, ceea ce nu face altceva decât să le “anuleze” bucuria reuşitelor. Dacă cineva te felicită, nu te fâstâci şi nu-ţi nega succesul. Acordă mai multă atenție modului în care răspunzi și vorbeşte în termeni pozitivi despre tine. Fă-ți timp pentru a reflecta asupra eforturilor tale şi pentru a simţi recunoştinţă faţă de reuşitele tale. În acest fel, îţi vei interioriza succesul şi nu te vei mai simţi ca un impostor.

Renunță la perfecționism. Asta nu înseamnă că trebuie să cobori ștacheta, dar ajustarea standardelor pentru succes te poate ajuta să-ţi recunoşti și să îţi interiorizezi mai uşor realizările. Concentrează-te pe progresul tău, mai degrabă decât să țintești spre perfecțiune. Iar, atunci când nu te ridici la standarde impuse, rezistă impulsului de a  vedea eșecul ca pe o înfrângere. În schimb, priveşte eșecurile ca pe nişte oportunități de învățare și de creștere, ceea ce te vor duce în cele din urmă către succesul pe care îl cauți.

De multe ori suntem atât de concentrați pe rezultatele muncii noastre încât uităm să luăm o pauză și să ne recompensăm. Ne facem griji că este o pierdere de timp sau că ne va face să părem îngâmfaţi. Dar a-ţi recunoaşte meritele este o modalitate simplă și plăcută de combatere a sindromului impostorului.

Când te simți ca un “şarlatan“, tinzi să intri în panică. Pentru a-ţi dovedi că meriţi succesul, îţi creezi o listă lungă de obiective și de termene limită pe care să le atingi într-o perioadă foarte scurtă de timp. Astfel, simţi că dacă pui multă presiune pe tine, doar atunci îţi poţi da voie să te bucuri de roadele muncii tale. Ca urmare, te simţi copleșit și nu îţi poţi îndeplini obiectivele în mod eficient. În acest fel, te condamni la eșec, chiar înainte de a începe.

O modalitate bună de a-ţi gestiona sentimentele de anxietate este să fii organizat. Împarte-ți obiectivele în sarcini mici, ușor de gestionat și planifică-le astfel încât să le atingi pe rând. În timp ce îndeplinirea unui număr mare de task-uri poate fi copleșitoare, a fi consecvent te ajută să ajungi la destinaţia dorită.

De asemenea, îți poți antrena ego-ul de la început, înţelegând că te vei confrunta cu obstacole. De fapt, ar trebui să te aștepți și să te pregăteşti pentru dificultăţi şi astfel vei evita orice eșec zdrobitor care te-ar putea opri. Fii conştient că până și cei mai realizați oameni au avut şi au parte de nereuşite. A face greșeli este inevitabil. Dar, dacă înţelegi scopul acestor greșeli, realizezi că este bine să eșuezi din când în când.

O parte importantă a procesului de depășire a sindromului impostorului este să înveți din fiecare experiență cu care te confrunți. Nu orice sfat va funcționa pentru toată lumea, așa că ia notițe pe parcurs și aplică ceea ce crezi că se potriveşte cel mai bine diverselor situaţii cu care te întâlneşti. Ajustează planul pe baza noilor cunoștințe și fii într-o continuă adaptare. Sindromul impostorului este o bătălie pe care o poți stăpâni și, cu practică, o vei câștiga.

Vizualizează în detaliu felul în care vei naviga fiecare situație – cu succes – înainte ca aceasta să se întâmple. Vorbirea de sine te ajută să rămâi sub control și să deţii mentalitatea corectă pentru obţinerea succesului. Încrederea ta nu trebuie să vină doar din experiență, altfel nu ai mai încerca niciodată diverse lucruri pe care nu le-ai mai încercat până acum.

Decide să fii încrezător. Când începi să te îndoieşti de tine: adu-ţi aminte toate obstacolele pe care le-ai depăşit de-a lungul vieţii tale, toate dăţile în care ai vrut să te laşi bătut dar ai continuat să mergi înainte, de toate momentele în care ai progresat în ciuda pronosticurilor descurajante. Acest tip de mentalitate şi de determinare îţi aduc succesul.

Atunci când ies la suprafață sentimentele de îndoială, fii atent la cum reacţionezi în faţa lor. Învață să recunoști aceste sentimente de frică și învață cum să le răspunzi. Nu le nega, nu încerca să fugi de ele, nu te enerva, nu te panica şi în niciun caz – nu le lua ca pe nişte semne descurajante, nu le lăsa să te oprească. În schimb, încearcă să le înţelegi adevăratul scop: ele apar pentru a te atenţiona că a venit momentul pentru o nouă reîmprospătare a respectului şi a stimei de sine.

Pe măsură ce înveți să “modelezi” acest sindrom al impostorului, acesta va interfera mai puțin şi mai rar cu bunăstarea ta. Dar prin “îmblânzirea” acestuia, nu înseamnă că nu va mai apărea niciodată. A face față sindromului impostorului necesită efort pe termen lung şi ai nevoie de tactici pentru a-i face față în momentele deosebit de stresante. Când vorbirea de sine negativă preia controlul, încearcă să o înfrunți, minimizându-i puterea ce o are asupra părţii emoționale din tine.

Când “furtuna” de negativ decide să-ţi dea planurile peste cap, abordeaz-o dintr-o perspectivă obiectivă. Aplică o privire de ansamblu asupra situației, gândurilor și sentimentelor tale. Observă-le precum un spectator, adună toate dovezile şi ia cea mai bună decizie.

Contracarează sentimentele de genul “Nu sunt suficient de bun”, asumându-ţi mai multe riscuri. Acest lucru poate părea la început contraintuitiv, dar asumându-și riscuri calculate – și reușind – poți descoperi sau crea o strategie excepţională împotriva criticului tău interior.

Dacă crezi că viața ta este modelată de propriile tale acțiuni, alegeri și decizii, poți să-ți asumi responsabilitatea pentru realizările tale, precum și pentru neajunsurile tale. Deci, data viitoare când îndeplineşti un obiectiv sau finalizezi un proiect important, recunoaște că aptitudinile și talentul tău au făcut ca acest lucru să se întâmple.

Nu uita să sărbătorești și să te bucuri și de succesele tale! Păstrează o “evidență” a feedback-urilor pozitive și a laudelor pe care le primeşti. Și data viitoare când auzi acea voce interioară negativă, scoate din “sertar” aceste dovezi. Acest lucru va ajuta la eliminarea oricărei critici pe care ţi le aduci și îţi va oferi un impuls de încredere atunci când ai nevoie.

În final, adu-ţi aminte că sindromul impostorului este real și, dacă simți că acest articol ţi-a atins un punct dureros, poate că este timpul să iei măsuri.

• Arhivă