Uneori obosim şi devenim frustrați. Nu tot timpul ne este uşor să ne menţinem motivaţia puternică, răbdarea în frâu şi optimismul înfloritor. Aşa că ne vine să cedăm şi să renunțăm la visurile şi pasiunile noastre.

În acel moment, putem simţi că renunțarea este cea mai bună soluție posibilă: “Oare nu ar fi viața mea mult mai bună dacă aș renunța?”. Nu, nu neapărat. Atunci când ajungi în aceea etapă în care îţi vine să renunți, ceea ce ai nevoie de fapt este să te odihneşti.

Prin odihnă vei avea mintea proaspătă şi îţi vei reumple resursele de energie pentru a putea depăși obstacolele care te împiedicau anterior. Aşadar, dacă vei învăța să te odihneşti mai degrabă decât să renunți, te vei simţi reîncărcat și gata pentru noile provocări şi oportunităţi ce îţi vor ieşi în cale.

Mulți nu reușesc să facă diferența dintre “odihnă” și “renunțare” și acesta este motivul pentru care mulți nu ajung să-şi vadă visurile îndeplinite. Învaţă să te odihneşti, deoarece mintea obosită și anxioasă nu te va ajuta să mergi mai departe.

Dacă ceea ce ți-ai propus nu funcționează, nu înseamnă că acesta este sfârşitul visului tău, înseamnă doar că această încercare și idee nu a funcționat pentru tine în acest moment. În loc să renunți la ideile tale și să te oprești, ia o pauză și încearcă o altă abordare.

Dacă renunți la ţelul tău după doar câteva încercări, atunci nu există absolut nicio șansă ca tu sau ideile tale să devină un succes. Să te gândeşti obsesiv la ceea ce nu ţi-a reuşit doar te face frustrat, îți irosește timpul, energia și resursele. Gândește-te, în schimb, la noi strategii şi într-un final când vei reuşi să-ţi duci planul la capăt îţi vei mulţumi că ai continuat să crezi în tine şi că ai învăţat să te odihneşti, în loc să renunţi.

De obicei, cel mai întâlnit motiv care conduce oamenii la renunțare este încăpăţânarea de a pune presiune pe ei. Astfel, prin încercarea de forţare a unei anumite metode din nou şi din nou apare extenuarea şi riscul de “aruncare în aer” a oricărui progres obţinut până în acel moment.

Acest lucru se datorează faptului că deseori suntem înnebuniți de frustrarea unui anumit moment în care nu reuşim să privim în perspectivă. S-ar putea să descoperim că renunțarea ar crea de fapt probleme care sunt mai puțin gestionabile decât cele pe care le avem în acel moment de tensiune.

Așa că trebuie să te întrebi: “A renunţa cu totul la planurile şi visurile mele îmi va uşura cu adevărat situația sau este doar un impuls eronat care ar putea fi rezolvat cu ajutorul odihnei?”.

Renunțarea nu face întotdeauna lucrurile mai ușoare. Este mai bine să ajungi la rădăcina unei probleme decât să cauți o ușurare aparent simplă pe care o vei regreta mai târziu.

Nu orice decizie de renunțare este reversibilă, pe când odihna este o alegere înțeleaptă care îţi oferă timp și spațiu pentru a medita asupra unei decizii. De asemenea, oferă o oarecare eliberare de anxietate în timp ce găsești o modalitate mai bună de a merge mai departe.

Totodată, a învăța să te odihnești în loc să renunți te ajută să înveți diferența dintre ceea ce este posibil și ceea ce este imposibil. Ori de câte ori renunți la un proiect, îl marchezi ca fiind imposibil. În schimb, când ești odihnit și regenerat, descoperi că ești destul de capabil să duci planul la capăt şi că ar fi absurd să renunţi la tot progresul obţinut până acum.

Fă ce poți acum și, ori de câte ori ți se pare prea mult, acordă-ți o pauză. Să ai pauze regulate este o abordare mai reușită decât să te aglomerezi inutil și să-ţi iroseşti timpul aiurea.

Chiar și odihna poate fi eficientă – de fapt este necesară dacă doreşti să rămâi productiv. Toate aceste momente de odihnă lucrează la a-ţi oferi puterea să continui să dai randamentul necesar pentru a reuşi.

Atunci când înveți să te odihnești, te ajută să te pregătești pentru situațiile copleșitoare care pot apărea din când în când. Când acumularea treptată a stresului și a incertitudinii atinge punctul culminant, decizia de a face un pas în lateral şi de a-ţi rezerva timp pentru odihnă este cea mai bună strategie.

• Arhivă