Te-ai gândit vreodată la diferența dintre intuiție și instinct? Deși par identice pentru majoritatea oamenilor, aceste două cuvinte nu se referă la același lucru şi au câteva distincții cheie. Având în vedere că ambele pot fi instrumente incredibile pentru a lua decizii în timp real, este esențial să clarificăm ambele fenomene.

Intuiția este capacitatea de a înțelege sau de a cunoaște ceva fără raționament conștient. Ea apare atunci când simțim că știm ce este pe cale să se întâmple fără a avea dovezi reale. În timp ce, instinctul este mai mult o reacţie fizică sau o abilitate raţională.

Când intuiția intră în joc, nu analizăm situația şi nici nu cântărim argumentele pro și contra pentru a raționaliza decizia sau gândul, ci doar știm. Este ca și cum putem vedea dincolo de ceea ce ne este prezentat.

Instinctul se referă la o tendință înnăscută şi este un răspuns natural. Astfel, atunci când apare instinctul de supravieţuire, cu greu ai timp suficient să te gândești, dar răspunzi automat. Este o pornire fizică, organică şi nativă.

Intuiția este o cunoaștere superioară, care are capacitatea de a prezice rezultatele viitoare sau de a identifica adevăratul caracter al unei persoane, în timp ce instinctul este o cunoaștere brută naturală, pământească, limitată de schimbările care afectează mediul/împrejurimile noastre.

Intuiția necesită o minte calmă pentru a putea contempla și reflecta asupra caracterului și acțiunilor tale. Odată ce realizezi cum se simte un da sau un nu în sinele tău, poți începe să explorezi o conversație mai aprofundată. Intuiția poate începe ca o șoaptă, dar în timp – implică impresii, povești, imagini sau chiar paragrafe de conversație. Intuiția are capacitatea să vorbească în volume printr-un singur cuvânt. Odată ce îți dezvolți intuiția, aceasta devine ghidul, consilierul și confidentul tău.

În mod ironic, a învăța să-ţi recunoşti intuiția, poate să nu aibă nimic de-a face cu modul în care instinctul tău se face cunoscut. Așadar, separă-ți așteptările cu privire la modul în care conversează intuiția și, în schimb, deschide-te față de tine şi faţă de ea.

Intuiția este prezentă în fiecare dintre noi, indiferent dacă o recunoaștem sau nu. Pentru unii oameni, intuiția este o senzație în stomac; pentru alții, ar putea fi un țiuit în urechi. Intuiția se prezintă printr-o gamă variată de sentimente sau senzații și este diferită pentru fiecare dintre noi.

Atunci când alegem să o ignorăm, de multe ori ne aflăm în situații dificile pe care le-am fi putut evita. Sunt sigură că ţi s-a întâmplat să-ţi ignori intuiţia, ca apoi, ani mai târziu, să te uiți înapoi și să te gândești: “Știam asta. Știam cum se va termina asta înainte de a începe. De ce nu mi-am ascultat intuiţia?”.

Deși sunt similare în natură, intuiția și instinctul sunt două moduri diferite în care corpul nostru răspunde la energie sau la stimuli.

Intuiția este precum steaua nordică a sufletului: un ghid interior mereu prezent care ne ajută să navigăm în diferitele peisaje ale vieții. Este acea cunoaștere interioară incedibilă, acel ghiont spiritual blând, care îți spune să mergi pe o anumită cale, să citești acea carte, să vorbești cu respectivii oameni sau să urmezi acel drum. Știi că este corect și că într-un fel funcționează în favoarea ta, chiar dacă nu ești sigur cum sau în ce scop.

Să simți ghiontul intuitiv este simplu, chiar inevitabil, dar să ajungi să-l urmezi necesită puțină încredere în tine, în divinitate, în sincronicitate, într-o putere mai mare decât mintea ta conștientă – pentru că, deși intuiția ar putea să îţi spună în ce direcție să virezi, de obicei nu îţi oferă şi o privire asupra întregului drum ce urmează să-l parcurgi.

Atât instinctul, cât și intuiția pot să apară de nicăieri și ambele se pot simți misterios de urgente – ca și cum nu ar trebui să știi ce înțelegi, iar faptul că știi asta înseamnă că trebuie să fie important. Acel sentiment de a ști ceva, dar de a nu fi capabil să explici cum știi, este probabil cel mai mare motiv pentru care pot fi atât de ușor de confundat.

Lăsând la o parte aceste asemănări, cele două nu ar putea fi mai diferite. Adevărata intuiție apare din adâncul sufletului tău. Vorbește în limbajul spiritului – limbajul iubirii, curgerii, speranței și mișcării înainte. Instinctul, pe de altă parte, nu este un simț spiritual, ci unul fiziologic. El vine din și servește trupul și vorbește limbajul supraviețuirii: luptă sau fugă, judecată sau evitare, agresivitate sau frică.

Această diferență cheie este modul în care le poți deosebi. În timp ce instinctul vorbește în termeni de rezistență, intuiția vorbește în termeni de flux. Intuiția te va îndemna să mergi pe această cale, să faci acel lucru sau să te apropii de acea persoană. Dacă ceva nu este potrivit pentru tine, intuiția nu te va împiedica spre acel lucru. În schimb, pur și simplu te va redirecționa către altceva. Instinctul, pe de altă parte, te trage înapoi. Rezistă, se teme și judecă ceea ce percepi ca fiind greșit, mai degrabă decât să te atragă spre ceea ce este corect.

Este important să acorzi atenție acestor diferențe. În timp ce intuiția cere curaj și încredere, instinctul este cel mai bine întâmpinat cu prudență. Acest lucru se datorează faptului că instinctul este puțin mai mult decât un impuls bazat pe mecanisme, presupuneri și așteptări învățate devreme în viață. S-ar putea să te ducă într-un loc în care să te simți în siguranță, protejat și confortabil, dar pentru că se bazează pe informații vechi, nu te poate duce nicăieri dincolo de locul în care ai fost deja.

De asemenea, instinctul tinde să fie puțin miop. În timp ce lumea poate părea alcătuită din materie, sub acea suprafață exterioară se află straturi peste straturi de informații, energie și activitate. Aceste straturi interacționează în mod constant între ele, precum nişte roți dințate pentru a crea mișcările pe care le vezi la suprafață. Deoarece instinctul este mai degrabă un simț fizic decât un simț mistic, poate reacționa doar la ceea ce se întâmplă la suprafață, fără a înțelege mecanica interioară care pune acele lucruri în mișcare.

Intuiția este un simț mai inteligent, mai complet, mai larg. Nu vine din minte sau din corp, ci direct din spirit – iar spiritul știe și poate lucra cu ceea ce se întâmplă sub suprafață. Trăiește dincolo de limitele timpului și ale distanței. Nu se teme de nou, de necunoscut sau de diferit. Când spiritul te mișcă, poți avea încredere că toate variabilele sunt deja cunoscute și înțelese, chiar și cele pe care nu le poți vedea, așa că poți avea încredere că te va duce către tot ce este cu adevărat în interesul tău.

• Arhivă