Care sunt gândurile tale inițiale când te gândești la vulnerabilitate?

Mulți dintre noi am putea asocia vulnerabilitatea cu sentimentele de frică, incertitudine sau rușine. S-ar putea să fi fost învățați să nu ne permitem să părem vulnerabili. Odată cu vulnerabilitatea vine și posibilitatea de respingere sau de eșec, care pot fi înfricoșătoare. Din această cauză, putem încerca să evităm cât de mult putem să fim vulnerabili. Deși a fi vulnerabil este adesea considerat un semn de slăbiciune, este de fapt o parte profund importantă a experienței umane.

Personal, întotdeauna am crezut că deschiderea cu privire la sentimentele mele îmi slăbea încrederea în propria persoană. Nu obișnuiam să vorbesc despre adevăratele mele sentimente. Le îmbuteliam adânc înăuntrul fiinţei mele. Până când “procesul de eliberare” a autenticităţii personale m-a pus faţă in faţă cu atitudinea ce o am în raport cu propria vulnerabilitate.

Aşadar, vreau să mă deschid și să vorbesc despre conexiunea urâtă ce toţi o facem între rușine şi vulnerabilitate. Dacă ne ținem morţiş după sentimentele de rușine și vinovăție, acestea ne mănâncă. Aşa că vreau să te inspir și să-ți dau curajul să faci același lucru. Pentru că atunci când ne deschidem și suntem vulnerabili, ne eliberăm furia/vinovăția și nu mai apelăm la rușine.

Vulnerabilitatea ne permite să fim sinele nostru autentic, în loc să încercăm să fim pe placul altora. Cu vulnerabilitate, construim empatie. Ne putem dărâma zidurile, ne împărtășim sentimentele mai ușor și îi încurajăm pe alții să facă același lucru.

A fi vulnerabili ne poate ajuta să ne rezolvăm emoțiile mai ușor (mai degrabă decât să le respingem). Vulnerabilitatea favorizează o bună sănătate emoțională și mentală.

Vulnerabilitatea este, de asemenea, un semn de curaj. Devenim mai rezistenți și mai curajoși atunci când îmbrățișăm cine suntem cu adevărat și ceea ce simțim.

A fi vulnerabili ne poate ajuta să promovăm conexiuni și relații mai bune cu ceilalți. Ne ajută să găsim oameni care să ne accepte așa cum suntem cu adevărat.

Vulnerabilitatea este o parte inevitabilă a vieții. În loc să încercăm să luptăm cu ea, o putem îmbrățișa știind că ne va face viața mai împlinită pe termen lung.

Toată lumea este vulnerabilă, indiferent de cât de mult ar încerca să o evite. Ne naștem vulnerabili și rămânem așa pentru toată copilăria noastră. Relația noastră cu vulnerabilitatea este ceva cu care suntem familiarizați, dar pe care o abandonăm pe măsură ce ne contopim cu vârsta adultă.

Asocierea ta cu vulnerabilitatea necesită o schimbare a conștientizării pentru a-ți consolida bunăstarea emoțională. Nu are rost să ridici baricade în jurul tău sperând, în același timp, că alții vor vedea floarea înfloritoare din interior.

Zidul pe care îl construiești împiedică adevărata ta natură să fie cunoscută altora. Trebuie să îţi accepți vulnerabilitatea dacă doreşti să trăieşti o viață împlinită. Chiar și cel mai mic act de a-ți lăsa garda jos este un angajament față de creșterea ta personală.

Dacă te-ai accepta complet, nu te-ar deranja ce cred alții despre tine. Trebuie să aprofundezi și să te descoperi pe tine însuți. Acest lucru te va ajuta să intri cu încredere într-o cameră fără să-ți faci griji cu privire la părerea pe care o au alții despre tine. Vulnerabilitatea îți permite să fii puternic și curajos. Nu veți simți nevoia să ascunzi orice parte din tine care te doare pentru ca oamenii să nu o vadă.

Dacă te simţi confortabil să-ți arăți vulnerabilitatea în fața lumii, înseamnă pur și simplu că ești conștient de frumusețea din sufletul tău. Ești deschis către vindecare și pentru că te iubești necondiționat, nu cauți dragostea din afară. Acest lucru necesită atât de multă putere încât majoritatea oamenilor nu au curajul necesar să se adune.

Oamenilor vulnerabili nu le este frică să-și arate emoțiile. Le permit să curgă liber și nu așteaptă judecata sau părerea altora despre ei înșiși. Celor mai mulți dintre noi ne este frică să ne arătăm emoțiile și pur și simplu ne reprimăm sentimentele. Deoarece indivizii vulnerabili nu sunt preocupați de normele sociale, devine mai ușor pentru ei să-și exprime compasiunea.

Tu, ca persoană vulnerabilă, ești gata să îmbrățișezi emoțiile bune și rele. Știi că emoțiile nu pot fi încadrate în categorii precum pozitive sau negative. Emoțiile există și ceea ce contează este cum le gestionezi. Nu mai vrei să-ți ascunzi frica, furia și durerea. Ești conștient că ai capacitatea de a transforma întunericul în lumină atâta timp cât te tratezi pe tine și pe cei din jur cu dragoste.

A fi vulnerabil înseamnă să te accepți sincer și din toată inima. Vulnerabilitatea înseamnă a accepta lucrurile așa cum vin. O bătălie nu poate fi dusă fără să arăți deschis rolul pe care odată ți-a fost rușine să îl arăți.

Când o emoție apare, observ-o fără a judeca. Ești trist, furios sau extaziat? Permite-ți să simți ceea ce simți. Apoi decide cum vei exprima, împărtăși sau aborda emoția. Pe măsură ce ești de acord să-ți asumi riscul de a fi vulnerabil, începi să experimentezi ceea ce este pe cealaltă parte: curaj și bucurie.

Eliberarea vulnerabilităţii schimbă viața. Valorificarea puterii vulnerabilității îţi permite să spui ceea ce crezi, să ceri ceea ce ai nevoie, să îţi exprimi emoțiile și să îţi sărbătoreşti realizările. De fiecare dată când o faci, extinzi acel sentiment de încredere, securitate, apartenență, bucurie și creștere personală.

Cu fiecare practică a vulnerabilității, devii adevăratul tău și întregul tău sine. În curând, vei vedea vulnerabilitatea ca pe un punct forte, nu ca pe o slăbiciune. A avea curajul de a fi vulnerabil este primul pas în călătoria ta către o viață trăită autentic.

• Arhivă