Ești cu adevărat fericit? Știi măcar ce înseamnă a fii fericit și de ce este nevoie pentru a ajunge la fericire? Acestea sunt întrebări importante pe care trebuie să şi le pună oricine care caută fericirea.

Dacă vrei să fii fericit, trebuie să înțelegi că poți fi fericit și că ar trebui să fii fericit. Mulți oameni fac greșeala de a crede că nu merită fericirea și acceptă starea lor nefericită drept destin. Adevărul este că fericirea, ca orice altceva în viață, trebuie cultivată.

Fericirea nu se află în materialisme – este în interiorul tău, dar în momentul în care dai cheia fericirii tale altcuiva pentru ca ei să o dețină – transferi puterea. Fericirea ta nu ar trebui să se bazeze pe succesul carierei tale sau în coeziunea familiei tale. Cheia fericirii este a ta şi nu o poți înmâna altcuiva.

Când ești nemulțumit, de obicei este rezultatul unor circumstanțe care nu au fost sub controlul tău sau ale circumstanțelor pe care simți că ar trebui să fie sub controlul tău și le-ai pierdut. Cât timp rămâi nefericit? O zi? O lună? Un an? O viaţă? Depinde doar de tine. Nu depinde de cei din jurul tău, de salariul tău anual sau de articolele tale de lux – totul depinde de tine.

Cu toate acestea, atunci când permiți ca fericirea ta să depindă de alți oameni și de fericirea lor – ai pierdut puterea. Există putere în fericire și în bucurie, dar atunci când decizi ca acea fericire să ajungă să fie controlată de altcineva – ai pierdut bătălia.

Alți oameni te pot face fericit, dar te pot face și trist, supărat și nefericit. Când îți controlezi fericirea, alții nu pot pătrunde cu ușurință în balonul tău. Nu mai da oamenilor cheia fericirii tale când este timpul să schimbi încuietorile! Nu mai căuta în ei să-ți confirme fericirea. Ești demn de o viață fericită, veselă, plină de experiențe plăcute și pozitive, dar o parte din aceasta este determinată de cei pe care îi lași să intre, de persoanele cărora le dai acces.

Foloseşte-ţi înțelepciunea atunci când alegi persoanele cărora le dai acces în inima ta și aminteşte-ţi: cheia fericirii aparține sinelui, mereu şi pentru totdeauna.

De ce le dăm altora sarcina de a ne face fericiți? Aceasta este o responsabilitate cu adevărat mare de transmis altuia. Îi pregătim pentru eșec, pentru că știm cu toții că nu este absolut posibil să găsim fericirea constantă în altă persoană. Fericirea este o muncă interioară.

Mai întâi trebuie să fim fericiți cu noi înșine, pentru că dacă ești o persoană nefericită care devine parte dintr-un cuplu, atunci probabil că vei fi nefericit și acolo. Aducerea altuia în nefericirea ta nu te va face fericit sau întreg. Este o greșeală când ne punem fericirea în mâinile altuia, pentru că fericirea nu vine niciodată din afara noastră. O relaţie este considerată fericită datorită îmbinării fericirii din interiorul fiecărei persoane individuale. O persoană nefericită plus o persoană fericită nu este egal cu doi oameni fericiți.

Nu poți trăi din fericirea partenerului tău. Trebuie să-ţi cauţi propria fericire. De îndată ce îl facem pe altul responsabil pentru fericirea noastră, distrugem relația. Aceasta este o greșeală pe care multe cupluri o fac chiar de la început. Își bazează fericirea pe partenerul lor. Fiecare își pune fericirea în mâinile celorlalți, iar apoi, un an mai târziu, relația se zbate cu adevărat, pentru că așteptările lor erau nerealiste. Și-au început călătoria pe un drum greșit și apoi petrec ani de zile încercând să găsească calea cea bună și să înțeleagă de ce relația nu funcționează și de ce nu sunt fericiți în ea.

Cu toții am fost în acel loc plin de disconfort în care așteptăm ca altcineva să ne dea permisiunea de a ne simți într-o stare de spirit pozitivă sau mai rău, când așteptăm cu teamă ca ei să o strice.

Când acceptăm că fericirea noastră nu este o formulă de “doar dacă”, ne dăm seama că nu mai trebuie să ne aşteptăm de la altcineva pentru a ne-o oferi și, în schimb, ne putem reformula mentalitatea pentru a aprecia fericirea atunci când este disponibilă, şi anume: în fiecare moment.

Când altcineva deține cheia fericirii noastre, ne pasăm responsabilitatea de a lua măsuri personale pentru a ne atinge propriile obiective și visuri. Așteptăm ca celălalt să ne deschidă ușa și, dacă nu o fac, naştem resentimente și îi învinovățim că ne-au reținut.

Mai degrabă ar trebui să ne întoarcem pe scaunul șoferului şi să ne întrebăm: “Ce anume vreau? Și ce pot face acum ca să mă apropii de fericire?”.

Când rămânem păstrătorii fericirii noastre, ne putem simți dezamăgiți atunci când lucrurile nu merg așa cum am anticipat, dar ne simțim și mulțumiți de existenţa unui plan B, pentru că în tot acest timp purtăm propria noastră fericire cu noi, indiferent de ceea ce facem.

Pur și simplu, atunci când acceptăm că fericirea se află în interior, vom aborda viața dintr-o stare de spirit împuternicită, în loc de una slăbită și de victimizare.

Când ne îngrijim de propria fericire, ne dă puterea de a accepta incertitudinea vieţii. Ne putem bucura și putem avea încredere în viaţă și în schimbarea ei inevitabilă, mai degrabă decât să ne temem de pierderea sinelui nostru întreg.

Trebuie să ne reechilibrăm puterea de luare a deciziilor în raport cu instinctul nostru primordial, care a existat și ne-a protejat mult mai mult decât mintea noastră rațională. Ne putem racorda la el simțind sentimentul de “întregime” din interior, în timp ce luăm decizii cu privire la direcția vieții noastre.

• Arhivă