Trecerea de la durere la pace poate fi o călătorie singuratică. Este o plimbare care necesită vulnerabilitate. Deși nimic atins de durere nu își va recăpăta forma originală, regăsirea puterii personale şi a liniştii interioare este posibilă.

Regăsirea liniştii interioare reprezintă alegerea de a nu rămâne blocat în etapa durerii, de a merge înainte către o nouă normalitate. Timpul necesar este diferit pentru fiecare persoană și depinde de deciziile luate.

Când durerea pune stăpânire pe inimă, singurul lucru de care putem fi siguri este că nu va mai fi niciodată la fel. Durerea schimbă lucrurile. Ea intră în viața noastră violent, fără anunț și ne dă lumea peste cap.

Există momente în viețile noastre când rănirea și devastarea – dacă sunt canalizate și tratate în mod corespunzător – vor duce la munca pe care toți trebuie să o facem pentru a ne ridica la cel mai înalt potențial. Da, durerea noastră are un scop. Dacă învățăm să ne ascultăm durerea din inimă, aceasta va servi ca o foaie de parcurs pentru a ne ajuta să navigăm în călătoria către evoluţia personală. Când ignorăm direcțiile care vin din locurile noastre rănite de durere, vom devia în mod repetat de la curs.

Când am făcut munca necesară pentru a evolua din situații dureroase, dobândim maturitatea necesară pentru a realiza că rănirea nu este singura emoție care derivă din iubire. Dacă nu am ajuns într-un punct în care să gândim şi să acţionăm dintr-un loc restaurat, durerea noastră va continua să ne convingă că iubirea ne va duce mereu la durere.

Ori de câte ori ne simțim goi sau expuși, răspunsul nostru natural este să căutăm refugiu. Acel refugiu poate fi adesea o altă persoană. Aceasta este o greșeală pe care mulți dintre noi o facem și, din păcate, provoacă o întrerupere a vindecării noastre. Acest nivel de schimbare necesită dedicare completă, explorare emoțională profundă și solitudine.

Omenirea și-a dezvoltat undeva pe parcurs ideea că singura modalitate de a face față durerii este să te prefaci că nu simţi nimic. Dar ceea ce trăim în interior va ieși la suprafață într-un mod care reflectă vindecarea voastră sau va reflecta nefericirea noastră profundă.

Putem decide cum ne va afecta viața, iar vindecarea este un proces activ și antrenant care necesită conștientizare. Până când nu ești dispus să-ți petreci timpul fiind prezent cu ceea ce simți, nu vei înțelege niciodată „de ce” te simți așa și cum să creezi o schimbare în comportamentul tău.

Trebuie să ne reamintim că durerea este normală, un semn de avertizare care ne spune că avem nevoie de o schimbare și de aceea trebuie să învăţăm să ne ascultăm. Dacă avem curajul să ne ascultăm durerea și să învățăm din ea, vom găsi pacea interioară.

Conflictele interioare pe care nu le înțelegem ne subminează pacea interioară. Conflictul ar putea însemna că evităm să ne confruntăm cu un adevăr înspăimântător despre noi înșine și despre viața noastră. Și atâta timp cât vom opune rezistenţă în fața acestui adevăr, vom fi în război cu noi înșine.

Adevărurile importante sunt adesea încorporate în cea mai mare durere a noastră. Durerea fizică ne spune că ceva nu este în regulă în corpul nostru. La fel, şi durerea emoțională indică faptul că există un dezechilibru în sufletul nostru. Acesta este motivul pentru care negarea sau amorțirea sentimentelor noastre este o idee proastă. Cu cât încercăm să ne ascundem mai mult de acest adevăr, cu atât devenim mai anxioși și mai neliniștiți pe măsură ce viața noastră ne scapă de sub control.

Pacea interioară nu este ceva ce se aşteaptă, ce se primeşte în dar, este ceva ce se creează: prin realizarea puterii interioare, prin alegerea conştientă a schimbării ce trebuie făcută, prin decizia zilnică de iubire şi respect personal. Treptat, tranziţia de la durere la pace poate fi înfăptuită. Acolo unde există voinţă şi speranţă, totul este posibil.

• Arhivă