Speranța reprezintă motivația necesară pentru a persevera către un scop sau către împlinirea unui vis. Speranța este puterea voinței de a face o schimbare și calea de a aduce acea schimbare. Speranţa este alegerea încrederii, în ciuda scepticismului.

Indiferent de cât de mult încercăm, uneori întâlnim amenințări pe calea speranței. Se întâmplă să fim descurajaţi şi să ne pierdem temporar încrederea. Putem aprinde speranța prin susținerea voinței noastre, întărindu-ne persistența, şi căutând noi căi către obiectivele și visurile noastre.

Speranța unei persoane poate fi îndreptată prin crearea deliberată a bucuriei. Avem la dispoziţie dreptul de a cultiva și de a ne concentra pe atingerea reperelor vieții. Speranţa poate fi găsită în momentele de seninătate: ce este mulțumirea dacă nu o recunoaștere a faptului că viaţa poate fi frumoasă, chiar și în momentele dificile?

Totodată, speranța poate fi o oportunitate pentru noi de a procesa evenimente care par fără ieşire. Un eșec masiv în viață, un şoc zdrobitor, pierderea cuiva drag – pot fi ocazii în care să ne testăm nivelul de speranță de care dispunem. În aceste momente cheie, speranţa servește ca o cale de trecere de la o etapă la următoarea.

Speranța este o componentă esențială a bunăstării noastre interioare. Ce putem face atunci când viaţa pare să fie nesatisfăcătoare? În primul rând, putem începe prin a ne exersa recunoștința. Petrecerea a câteva minute în fiecare zi pentru a remarca aspectele pozitive din viața noastră – chiar și a celor mai mici, cum ar fi observarea unei raze de soare, a unei flori sau a zâmbetului sincer al unui copil – pot avea un impact enorm.

Apoi, putem începe să ne imaginăm în mod activ modalități realiste prin care circumstanțele noastre se pot îmbunătăți. În urma acestor acţiuni, durerea și disconfortul îşi pot pierde din intensitate. Chiar și durerile profunde pot trece cu timpul. În toate aceste cazuri, acțiunea de a îmbrățișa speranţa reprezintă alegerea deliberată de a fii atent la prezenţa luminii din jurul nostru şi de a apela la promovarea pozitivității.

În vremuri de mare turbulență, speranța poate fi considerată naivă, sau mai rău – o pregătire pentru o dezamăgire viitoare. Însă, speranța este esențială pentru satisfacția, motivația, sănătatea și performanța noastră. Când lucrurile par sumbre, a rămâne plini de speranță este una dintre sarcinile noastre cele mai grele și esențiale de autogestionare. Este greu, pentru că necesită un echilibru delicat de a accepta faptul că nu putem cunoaște viitorul, în timp ce credem că lucrurile vor fi mai bune decât prezentul. Este esențial pentru că atunci când speranța este pierdută, la fel se va întampla și cu voința noastră de a rezista și în cele din urmă de a birui durerea.

Prin împletirea disciplinei cu speranța, se va da tonul unei schimbări necesare. Totul începe cu munca conștientă de a imagina un viitor mai bun, se continuă cu planificarea care sprijină acel viitor și nu în ultimul rând, se toarnă fundaţia prin capacitatea de a accepta că, în ciuda eforturilor noastre, viitorul este atât incert, cât și necunoscut.

Dacă nu ne putem imagina un viitor mai bun, speranța este imposibilă. Ceea ce ne imaginăm ne afectează atât emoțional cât și fizic. Aşadar, atunci când ne imaginăm în mod repetat un viitor sumbru, acesta ne afectează performanța şi starea de spirit. Lipsa imaginilor pozitive viitoare este asociată cu depresia, şi ajungem să plătim un preț emoțional și fizic pentru un viitor eronat imaginat.

Deci, în loc să ne fixăm pe un viitor sumbru, putem alege să ne imaginăm în mod conștient un viitor cu alternative plauzibile pentru noi, care ne aduc energie și motivație – în loc de teamă și anxietate.

Componenta finală a speranței – și cea care o face rezistentă – este capacitatea de a face pace cu faptul că nu putem controla sau prezice viitorul, în ciuda imaginației noastre vie și a planurilor celor mai bine proiectate. Când lucrurile nu merg conform planului, este bine să ne cultivăm capacitatea de a vedea adversitatea ca o şansă de a ne exersa nivelul de flexibilitate, şi nu un motiv pentru a abandona speranța.

Adesea, când suntem stresați, devenim copleșiți. Stabilirea unui obiectiv pentru săptămână – și identificarea pașilor pe care trebuie să-i facem pentru a-l atinge – ne poate da un sentiment de control. Odată ce începem să experimentăm succesul în acești pași, începem să vedem mai clar că viitorul dorit este posibil și să ne cultivăm puterea de a urmări acel obiectiv.

În concluzie, optimismul și speranța sunt fenomene flexibile importante care favorizează bunăstarea şi care influenţează calitatea vieții. Persoanele optimiste și pline de speranță se adaptează mai bine la adversitate, au șanse mai mici de a se tulbura și prezintă comportamente mai sănătoase legate de o mai mare satisfacție în raport cu viața.

• Arhivă