E greu să fii personajul principal din scenariul unui final. E terifiant să știi că nu vei mai trăi la fel ca până acum. E crunt să pierzi ceva în care ți-ai pus întreaga inimă. E descurajant să te trezeşti dimineața doar pentru a trăi într-o lume fără acel ceva ce te-a definit ani la rând. Dar, deși este sfâșietor, nu este imposibil să porneşti către un nou început.

În mare parte, trebuie să accepți o moarte a ceva din tine. La început vei nega, sau te vei minți. Vei ignora și vei încerca să fugi, până când, în final, nu îți va rămâne altceva de făcut decât să-ți înfrunți durerea și să te ridici din nou, și din nou, și din nou. Până într-o bună zi în care nu va mai trebui să te forțezi să te dai dimineața jos din pat, sau până când nu va mai trebui să îți aduci aminte cum se respiră.

La un moment dat, vei căpăta destulă putere să te îmbarci către un nou început. Vei fi temător în prima fază, poate chiar speriat de ideea unui nou capitol. Însă, încet-încet, vechea ta poftă de viață va reveni și vei căpăta destulă încredere pentru a-ți da voie să trăieşti din nou.

Un sfârșit are două părți: prima parte este finalul ce se derulează în fața ochilor tăi fără să poți interveni, iar a doua – cea mai dificilă parte –  este acceptarea inevitabilului. Și chiar dacă nu recunoşti, știi că cel mai important este să lași trecutul în spate și să pășești în orice ritm dorești către viitor. Nu trebuie să te grăbești sau să te forțezi, trebuie doar să lași viața să își urmeze cursul natural.

La primele pagini ale noului capitol vei realiza câteva lucruri: cât de puternic ai devenit, câte lecții ai învățat și cât de încrezător eşti acum. Iar toate acestea nu ar fi fost posibile fără acele șocuri și finaluri. Căci, într-adevăr “un șut în fund este un pas înainte”.

Uneori, viața ne provoacă cu cele mai crunte scenarii pentru a ne obliga să o luăm pe un alt drum, unul mai potrivit pentru noi. De cele mai multe ori, suntem călăuziți să urmăm un drum la care ne era prea teamă să aspirăm. Și uite așa, suntem împinși înspre persoana pe care ne este menit să o întruchipăm.

Din tot acest coșmar, ajungem să ne găsim suficientă motivație nu doar pentru a supraviețui, dar pentru a alerga către cele mai nebuneşti visuri. Cumva, reușim să ne depășim fricile și insecuritățile. Pentru că asta faci când ți se dă o a doua șansă: te prinzi cu toată ființa ta de ea și nu-i dai drumul.

Finalul se continuă cu un nou început. Totul este în continuă schimbare și transformare, inclusiv tu. Pentru a începe ceva nou, trebuie să renunți la vechea planșă și să te muți pe una nouă – albă. Planşă, ce abia așteaptă să fie creionată și pictată în noi culori, proaspăt revelate. Astfel, îţi descoperi noua inspiraţie şi încerci diverse combinații și te bucuri de creearea de noi povești.

Aşadar, trebuie să înțelegi un lucru important: chiar dacă ai participat la un sfârșit, asta nu înseamnă că trebuie să rămâi căzut. Tragi de tine și te culegi de pe jos. Pentru că nu există o altă direcție decât înainte. Iar când te vei afla în fața unui nou început plin de oportunități și de entuziasm negustat încă, îți vei mulțumi pentru curajul și dedicarea de care ai dat dovadă.

Și încă ceva remarcabil: vei realiza cât de important este să fii acolo lângă tine mereu și să nu încetezi să pariezi pe tine și pe forța ta interioară. Ești o operă în lucru și progresul poate fi observat de la o zi la alta.

Până să îți dai seama, acea durere a rămas doar o amintire în trecut. Incredibil, nu? Cine ar fi crezut că vei primi o a doua șansă? Și ce e cel mai grozav este că de această dată ai ceva instrumente în plus pentru a crea o viață mult mai frumoasă decât cea lăsată în urmă.

• Arhivă