Noaptea întunecată a sufletului reprezintă o explozie a realității, a felului în care percepi lumea și viața. Întregul sistem de credințe îți este zdrobit. Tot ceea ce îți furniza speranță și motivație este aruncat în aer. Scopul vieții tale este distrus.

Pentru mine acel șoc spiritual l-am simțit de parcă aș fi fost împinsă într-un crater al pământului. Incapabilă să mă mișc, să reacționez sau să încerc să mă salvez, mi-am privit “moartea” redată cu încetinitorul.

Mă simțeam paralizată, confuză și îngrozitor de lipsită de stabilitate. Dintr-o dată păream că exist într-o lume fără pic de gravitație. Cel mai tare m-a surprins faptul că păream să-mi fi pierdut orice fel de dorință de a exista, nu ca om – ci ca suflet.

Au urmat zile în care atunci când reușeam să adorm cât de puțin, mă trezeam fiind convinsă că a fost doar un coșmar. Așadar, șocul “prăbușirii” îl parcurgeam și reparcugeam, din nou și din nou, într-o spirală infinită a întunericului.

M-am simțit neajutorată, izolată, fără pic de dorință de viață. În viața mea nu m-am simțit mai singură decât în acele momente. Genul acela de singurătate este una absolută: te pierzi până și pe tine. Ești pustiit și sterp.

Nu aveam unde să fug, unde să mă adăpostesc. Nu mă puteam mișca. Întreaga lume își pierduse culoarea, ecoul, gustul, aroma. Ajunsesem să fiu “alergică” la bucurie, speranță, fericire, voioșie. Nu le puteam suporta. Îmi provocau silă și dezgust, furie și ură.

Se zice că sunt cinci etape ale durerii: negare, furie, târguială, depresie și acceptare. Doar că nu mereu se derulează în această ordine. Eu am simțit-o precum un amalgam de toate cinci, sărind de la una la alta, ameţindu-mă și îngropându-mă și mai tare în pământ. Combinațiile dintre ele, tranzițiile lor sunt înnebunitor de năucitoare.

Recunosc, am luat în calcul și varianta punerii punct vieții. Doar că știam că nu va rezolva nimic. Era o problemă de spirit, nu de viață. Aș fi creat în schimb și mai multă durere în jurul meu. Așa că, nu se punea problema unei astfel de decizii.

Am acceptat că așa va arăta viața mea de acum încolo și am hotărât să îndur și să aștept să se scurgă timpul. Asta era singura mea motivație. Atât, nimic mai mult. Însă, ceva s-a schimbat. În momentul în care am încetat să mai opun rezistență, să încerc să dau un sens depresiei, să mă mai concentrez pe întuneric, am început să dau semne de viață.

Încet, încet am reînceput să am puls. Azi o bătaie, mâine două bătăi. Cumva am început să mă reîntregesc, să-mi recapăt căldura, să mă trezesc din amorțeală, să mă mișc. Mă simțeam de parcă aș fi fost sub apă pentru o eternitate. În schimbul morții, mă adaptasem și mă resemnasem. Apoi dintr-o dată primeam porții de oxigen.

Timpul a trecut, mi-am reconstruit sitemul de credințe și am înțeles motivul și sensul acelei nopți întunecate a sufletului. Uimitor este că am ajuns în punctul în care să simt recunoștință pentru bezna ce a pus stăpânire pe mine și care m-a obligat să mă reinventez.

Pentru că asta reprezintă noaptea întunecată a sufletului: o moarte și o renaștere, o reinventare, o tranziție către o altfel de conștiință. Pierzi tot și reconstruieşti totul din nimic. Iluziile se prăbușesc, egoul este sfărâmat, ambalajul fals se dizolvă. Nu-ți rămâne de ales decât să-ți redescoperi autenticul, nucleul și esența.

Iar apoi urmează perioada de reclădire. Dar, de această dată îți urmezi vocația, intuiția, vocea interioară. Toate visurile și luminițele, care cândva erau demolate de teamă, îndoială și neîncredere devin ghidajele tale.

Faptul că ai trecut printr-un cataclism sufletesc, și nu numai că ai supraviețuit, dar ai ajuns să și prosperi, îți dau o încredere și o susținere de nezdruncinat. Ți-ai recuperat aripile pe care nu știai că le deții. Ți-ai învins demonii și i-ai preschimbat în inspirație.

Așadar, pentru cei pierduți ce rătăcesc în întuneric și pentru cei ce așteaptă soarele și nu mai iese:

O să treacă și durerea, și furtuna. Ai încredere. Vei zâmbi din nou, vei simți din nou lumina, vei visa din nou. Vei trece și peste asta. Nu dispera. Rezistă și nu te da bătut. Lasă-i timpului timp. Va răsări din nou soarele. Ai răbdare. Nimic nu este veșnic. Este doar un alt ciclu. Este doar iarna de dinaintea primăverii.

Noaptea întunecată a sufletului este cel mai dificil training al vieții. Este sfâșietor și poate părea nebun de greu de parcurs. Dar pe măsura lui va fi și răsplata. În cele din urmă, vei recâștiga tot ce ai pierdut plus multe alte bonusuri. Bonusuri ce nu-ți vor putea fi răpite de nimeni.

• Arhivă