Atunci când eşti căzut și scufundat în probleme, poți foarte ușor să te lași copleșit de negura deznădejdii. În astfel de momente te simți înghițit de durere și din ce în ce mai distanțat de tine și de propria lumină a adevărului. Acesta este momentul când trebuie să te ridici și să te distanţezi de această iluzie.

Când întunericul încearcă să pună stăpânire pe tine, te simți de parcă te prăbușeşti. Dacă te aproprii prea mult de problemă, este foarte dificil să vezi lumina speranței pentru că tinzi să nu mai vezi pădurea de copaci. În loc să vezi lucrurile în perspectivă și situația în întreaga ei dimensiune, cazi în capcana concentrării doar pe negativ și pe disperare.

Lucrurile par altfel de sus. Dacă iei distanță, vei observa cum lumina și întunericul se contopesc într-un joc de nuanțe ce mereu îți vor arăta calea cea mai potrivită pentru a lua cele mai bune decizii. De aceea când te ridici și te “trezeşti”, observi că speranța mereu a fost acolo. Doar că nu o puteai vedea pentru că erai prea afundat în durere.

Interesant este că după ce ai petrecut o perioadă îndelungată în prăpastie, revenirea la liman și ulterior elevarea la un nou nivel al conștiinței, vei ajunge să apreciezi altfel totul. Vei capăta claritate și vei simți recunoștință pentru cea de-a doua șansă obținută.

Un alt beneficiu ar fi realizarea propriei puteri interioare: drumul înapoi la lumină l-ai parcurs singur, ți l-ai asumat, ai trudit pentru fiecare pas și centimetru parcurs. Ți l-ai meritat, e al tău. Și înţelegi că mereu a fost alegerea ta, decizia ta. Astfel, scapi de temeri, de îndoieli și de griji. Ai încredere în tine și în divinitate, eşti complet.

Plus că ai parte de o nouă revelație: înțelegi că nu doar a crede prin procesul rațional contează, dar cel mai important este să ai încredere cu sufletul. Realizezi că a avea credință într-o forță exterioară ție, într-o forță nevăzută și omniprezentă, ține mai mult de încredere decât de credință.

În cele din urmă, ajungi să nu-ți mai fie teamă să sari în necunoscut. Ai încredere în tine și realizezi că nu eşti niciodată singur. Ești mereu protejat, ghidat, iubit și îndrumat. Așadar, înțelegi că toate grijile și temerile sunt doar iluzii, iar când nu mai crezi în ele, te eliberezi și începi să trăiești cu adevărat.

În final realizezi de cât de puțin ai nevoie. Bogăția, fericirea și destinul stau în mâinile tale și în sufletul tău, în alegerile și în deciziile tale. Învingi egoul și te eliberezi. În spatele tuturor acelor straturi și ambalaje, îți regăsești autenticitatea și îți dai voie să prosperi și să trăiești liber.

Aceasta este cheia unei vieți fericite. Și fără perioada de întuneric și de singurătate, fără iluzia pierderii luminii, nu ai fi înțeles toate acestea. Așa că, atunci când vrei să te lași bătut și să te oprești,  mai rezistă încă puțin. Căci vei regăsi lumina și va fi mai strălucitoare ca niciodată.

• Arhivă