Atunci când dorim să facem o schimbare în viaţa noastră există două puncte importante ce trebuie vizate: setarea unei intenţii şi acceptarea derulării procesului de schimbare. În lipsa acestor obiective, dorinţa schimbării nu va putea fi pornită sau întreprinsă.

Intenţia presupune a lua o hotărâre fermă şi a căuta frecvent circumstanţele şi modalităţile potrivite pentru a duce planul la îndeplinire. Fără o intenţie clară şi categorică, procesul schimbării va rămâne la stadiul de idee.

În momentul în care ne setăm o intenţie, ne gândim la ce anume vrem să obţinem, cum să ajungem acolo şi cum va arăta rezultatul final. Astfel, schiţăm în minte un plan al derulării schimbării. Acest plan va suferi modificări pe parcurs, dar ţinta va rămâne mereu aceeaşi.

Cu cât intenţia este mai stabilă, cu atât perseverenţa va fi mai ridicată, iar paşii înspre schimbare vor fi mai uşor de făcut. Important este să nu intervină dorinţa de abandon. Indiferent de circumstanţe sau de starea de spirit, intenţia trebuie menţinută şi desfăşurată în continuare.

Puterea intenţiei reprezintă principalul catalizator al transformării şi punctul de pornire al oricărui drum nou. Dacă intenţia este una puternică, următorii paşi vor fi uşor de descifrat şi scopul va fi atins cu lejeritate.

De cealaltă parte, avem acceptarea ce poate avea mai multe ramnificaţii. În primul rând avem acceptarea lucrurilor ce nu pot schimbate şi a situaţiilor sau amintirilor ce trebuie lăsate deoparte pentru a nu influenţa noua intenţie. Capitolele trebuie închise, resentimentele abandonate şi liniştea instaurată. Genul acesta de acceptare pregăteşte terenul pentru noul capitol ce urmează a fi scris.

Al doilea tip de acceptare este cea legată de necunoscut. În momentul în care ne angajăm la ceva nou şi neexperimentat până acum, este de preferat să rămânem deschişi şi maleabili în privinţa derulării noului scenariu. Dacă tindem să controlăm cu rigiditate cursul lucrurilor şi să dăm dovadă de inflexibilitate, drumul va fi unul presărat cu obstacole şi întârzieri inutile.

Se recomandă a avea răbdare şi încredere în proces. Acceptarea imprevizibilului şi a incertitudinii face ca drumul să fie unul mai uşor de parcurs. În acest fel, în timp ce intenţia este bine ancorată, acceptarea necunoaşterii itinerarului până la ţintă trebuie să fie una asumată.

De obicei, cele mai multe rezoluţii rămân neîndeplinite deoarece nu se pun în practică aceste două etape. Atunci când intenţia este una hotărâtă, clară şi respectată, iar acceptarea ce ţine de trecut dar şi de imprevizibilul din viitor este consimţită, atingerea ţelului propus va fi certă.

Aşadar, mai rămâne doar să ne întrebăm ce anume vrem să schimbăm şi cum vrem să arate viitorul nostru. Odată ce visul se creionează în imaginaţie şi ne setăm o intenţie, inaugurăm procesul acceptării şi urmăm drumul până la destinaţie.

• Arhivă