Pentru că sunt încă deschise sau pentru că sunt pe cale de vindecare? Ce ne sperie mai tare?

Avem anumite răni ce ne bântuie sau ce nu se vindecă uşor? Care este motivul ce ne opreşte să mergem mai departe şi să le dăm uitării?

Cât de mult depinde de noi procesul de vindecare? Cât de greu este să accepţi un eveniment traumatizant?

Ignorarea durerii, cu speranţa că aceasta va dispărea de la sine, este o metodă bună? Sau retrăirea amintirilor dureroase ajută la ceva?

Există o metodă simplă şi rapidă de a face acest proces mai uşor de suportat? Este adevărat că timpul vindecă aproape orice?

Există vreo modalitate de a rămâne neschimbaţi în urma unui şoc emoţional? Putem reveni la viaţa de dinainte?

Este posibil să ne recuperăm speranţa şi încrederea?

Ceva nou şi entuziasmant poate şterge cu buretele durerea din trecut? O poate înlocui? Sau este doar un bandaj provizoriu?

După un anumit timp petrecut în deznădejde, durerea devine o alegere?

Ce deosebeşte acceptarea de resemnare?

De ce durerea are tendinţa să se întindă şi peste amintirile frumoase?

Cât de mult ni se schimbă perspectiva asupra vieţii? De ce devenim mai reticenţi şi mai retraşi? Ajută la ceva?

Optimismul şi gândirea pozitivă forţată poate opri avalanşa disperării?

Cât de mult contează sa dai piept durerii şi să o priveşti în ochi?

Dacă ai avea posibilitatea să priveşti în viitor ai face-o? De ce ţi-e teamă mai tare? Că rana nu se va vindeca sau că se va închide cândva, lăsându-te cu o singură posibiltate – să mergi înainte?

O rană deschisă reprezintă o amintire preţioasă a ceva extraordinar ce ai avut odată? Cicatricea lăsată îţi aduce aminte de cât de puternic eşti sau îţi aduce aminte de cât de slab eşti?

Sfârşitul a ceva ne oferă libertatea de a începe ceva nou sau teama de a începe ceva nou?

Rezistenţa la durere este o particularitate a celor puternici? Sau puternic eşti atunci când ai abilitatea de a pune punct şi de a te concentra pe a merge mai departe?

Cât de uşoară este schimbarea în ciuda durerii? Ne putem folosi de durere ca de un catalizator pentru un viitor mai bun?

Când devin rănile scuze comfortabile ce ne transformă în victime? Ne folosim de durere pentru a rămâne blocaţi în trecut?

Ce rol joacă iertarea în procesul vindecării? Cat de uşor poţi ierta? Este mai uşor să-i ierţi pe ceilalţi sau pe tine?

De ce durerea te găseşte atunci când te astepţi mai puţin? Şi de ce atunci când revine pare să te afecteze la fel de mult? Cum faci să nu te mai ia prin surprindere de fiecare dată?

Sunt dureri ce le vom duce cu noi toată viaţa? Sau vom reuşi să ne vindecăm?

De ce anumite răni dor frumos? De ce sunt dulci-amărui?

Oare nu cumva în secret ne plac durerea şi drama? De ce poveştile au nevoie de răsucirea din al treilea act? Îndurerarea reprezintă o condiţie pentru fericire?

Acestea sunt câteva întrebări ce m-au însoţit pe drumul meu înapoi spre lumină. La unele dintre ele am găsit răspunsuri, în timp ce altele mi-au oferit şi mai multe întrebări la schimb. Cu toate acestea, acum le privesc ca pe nişte indicii fundamentale ce m-au condus spre ieşirea din labirintul suferinţei.

• Arhivă