Există un moment în viaţă când totul devine clar. În care îndoielile, teama sau iluziile nu te mai pot influenţa. Eşti în sfârşit liber. Timpul şi spaţiul nu mai pun stăpânire pe tine. Egoul nu mai are putere să te rătăcească în labirintul lui.

Sentimentul de limpezime este cel mai eliberator din întreaga gamă de sentimente. Puterea acesteia ordonează harababura gândurilor şi luminează forţa interioară.

Dintr-o dată realizezi cine eşti, care îţi este scopul şi orice neputinţă dispare. Nu mai poţi fi amăgit de iluzii, sufletul devine înţelept iar în faţa ta se deschid noi posibilităţi. Dintr-o dată te afli pe un drum nou, deschis, precis şi luminat.

Senzaţia ce ţi-o oferă simplu act de a respira liber şi uşor este minunată. Este ca şi cum până în acest punct al vieţii tale ai fi respirat, văzut, auzit, gustat, simţit şi dormit insuficient. Dintr-o dată simţi că trăieşti şi realizezi că până acum nu ai făcut altceva decât să supravieţuieşti.

Obstacolele imaginare dispar, fricile plăsmuite se dizolvă. Apoi înţelegi că tot ce ai nevoie este deja în interiorul tău, trebuie doar să crezi în tine şi să-ţi dai voie să fii cine vrei să fii.

Pentru mine claritatea ce am simţit-o a fost ca şi cum aş fi devenit adult în suflet. Brusc am realizat că toate acele gânduri de neputinţă, lipsă, deznădejde sunt doar nişte plăsmuiri ale imaginaţiei mele. În acel moment ceaţa s-a risipit şi pentru prima dată în viaţa mea am ştiut cu exactitate ce trebuie să fac.

Eu cred că limpezimea adevărată este cea care lucrează atât la nivelul raţiunii cât şi al sufletului. Când cele două se află în echilibru, acolo se naşte adevărata magie. Este o schimbare spectaculoasă ce te transformă cu totul.

Această trezire are mai multe trepte şi fiecare nou nivel te surprinde. Mie mi-a furnizat multe răspunsuri la întrebări ce m-au chinuit mult timp. Şi totodată am înţeles cât de neimportante erau anumite enigme cărora încercam să le găsesc cheia.

Un alt aspect important este acceptarea. Şi aici nu mă refer la compromisuri sau resemnare. Este o acceptare în sens pozitiv. Am înţeles că totul este dinamic, totul se schimbă, totul are un început şi un sfârşit, totul se transformă. Când realizezi acest lucru nu mai rişti să te ataşezi obsesiv. Când te eliberezi pe tine, îi eliberezi şi pe ceilalţi. Trecutul este descătuşat şi în faţa ta se deschide un ocean de noi scenarii posibile.

Recunosc, la început în fiecare dimineaţă mă trezeam cu o oarecare teamă de a nu fi pierdut această claritate. Dar, pe măsură ce a trecut timpul am descoperit că ea se intensifică şi astfel orice urmă de teamă sau neîncredere a dispărut treptat.

Cel mai tare mă bucur că pe parcursul călătoriei prin întuneric nu am renunţat la mine şi la visurile mele. Că indiferent de situaţie, nu m-am dat bătută. Că în ciuda durerii, am continuat sa păşesc. Îmi mulţumesc în fiecare zi pentru încăpăţânare şi pentru faptul că mereu am lăsat o luminiţă aprinsă în întuneric.

Acum, în ajunul unui nou început, înţeleg cât de importante au fost toate întâmplările din viaţa mea şi ce impact au lăsat asupra formării mele.

Indiferent de cât de confuz sau îndurerat eşti, într-o zi totul se va clarifica şi atunci îţi promit, că vei căştiga ceva ce nimeni nu îţi va putea lua. Continuă să crezi şi să speri.

• Arhivă