“Viaţa bate filmul.” – O afirmaţie cunoscută tuturor, ce descrie foarte simplu complexitatea ce o deţine viaţa fiecăruia dintre noi.

Deşi, uneori, viaţa poate să pară banală şi monotonă, când o priveşti per ansamblu, cand te opreşti să o analizezi, realizezi diversitatea de situaţii ce le-ai experimentat, multitudinea de oameni cu care ţi s-a intersectat drumul, feluritele calităţi ce le-ai descoperit în propria persoană.

În momentele de panică, durere, plictiseală ori de “habar n-am ce voi face” nu te-ai fi gândit niciodată că viaţa te va surprinde, soluţiile vor fi găsite, problemele vor fi rezolvate, iar dorinţele vor fi îndeplinite. Şi totul atunci când te-ai aşteptat mai puţin.

Poţi, desigur, să priveşti şi partea goală a paharului. Dar, dacă o faci, foloseşte-te de lipsă pentru a o umple, de absenţă pentru a-ţi creşte ambiţia de a obţine, de greşeli pentru a învăţa. Nu lăsa niciodată trecutul să-ţi dicteze prezentul.

Ideea este că mereu se găseşte loc pentru speranţă. Oricât de întunecată poate părea o situaţie, timpul ne învaţă să avem răbdare şi să nu renunţăm să credem în propria persoană. Ţi-ai demonstrat de nenumărate ori că poţi răzbi indiferent de ce se întâmplă, că ajutorul îl vei primi de la cine te aşteptai mai puţin.

Ai descoperit în tine ceva ce nu ai fi crezut niciodată ca ar putea exista. Ţi-ai descoperit propria putere ce nu poate fi niciodată distrusă de nimeni şi nimic. Depinde doar de tine dacă alegi sau nu, să îţi cedezi propria putere. Tu eşti singurul responsabil de propria pace.

De prea multe ori nu apreciem anumite aspecte ale vieţii noastre. Ne axăm prea mult pe lipsă. Ideal ar fi sa ne acordăm în fiecare zi câteva minute pentru a ne exprima recunoştinţa pentru lucrurile simple ce ne formează viaţa şi să preţuim oamenii ce ne colorează existenţa.

Viaţa este precum un cufăr plin cu o infinitate de situaţii, nenumărate oportunităţi, idei nelimitate şi cu o imensitate de circumstanţe. Decizia rămâne la latitudinea noastră în a ne folosi sau nu de multitudinea de daruri ce ne sunt rezervate, să descoperim sau nu toate minunile vieţii.

De multe ori nu înţelegem scopul unui eşec, sau motivul unei dezamăgiri. Abia după ce valurile se liniştesc şi ne schimbăm perspectiva, înţelegem rostul anumitor situaţii neplăcute. Şi dacă suntem cu adevărat înţelepţi, ne vom exprima recunoştinta pentru felul în care au decurs lucrurile.

Nu întâmplător copiii se nasc cu darul de a lua viaţa aşa cum este ea şi cu abilitatea de a descoperi lumea cu bucurie şi entuziasm. Poate ar trebui şi noi, ca adulţi, să ne refolosim de aceste “instrumente”. Cu siguranţă, lumea ar fi un loc mai bun.

Aşa că, data viitoare când ai o zi proastă, sau când vrei doar să îţi plângi de milă şi să observi doar negativul, schimbă perspectiva şi frunzăreşte cuprinsul vieţii tale. Dintr-o dată situaţia nu va mai părea atât de întunecată şi de frustrantă.

• Arhivă