În momentul în care eşti pregătit pentru o nouă viaţă şi pentru o nouă versiune a ta trebuie să renunţi la vechiul EU, la tot ce reprezintă el.

Această transformare presupune a înceta să mai gândeşti, să mai simţi şi să mai acţionezi ca versiunea ta de până acum.

Va fi nevoie să te descotoroseşti de vechile convingeri, să te dezveţi de vechile obiceiuri, să te debarasezi de anumite amintiri ce ţi-au schimbat direcţia la un moment dat.

Astfel, vei începe curăţenia generală pentru a face loc noului model ce va prinde viaţă pe viitor.

Pentru a porni către următorul capitol definitoriu al vieţii tale este necesar ca identitatea din trecut să “moară”. Tot acest proces aduce aminte de legenda Păsării Phoenix care reînvie din propria cenuşă.

În esenţă, te reinventezi şi alegi să îţi oferi o nouă şansă de a schimba povestea, de a trăi liber. Aşadar, vei pune bazele noii tale personalităţi.

În primul rând, ai nevoie să stabileşti schiţa noului personaj ce vrei să-l întrupezi de azi înainte. Cine este acest nou Tu: Cu ce se ocupă? Ce filozofie de viaţă are? Ce îl face special şi unic? Care îi sunt caracteristicile principale? Cum doreşti să arate această nouă viaţă?

De cele mai multe ori, acest proces are menirea de a da viaţă autenticului din tine. Te eliberezi de vechile iluzii, te întorci la nucleul propriului adevăr şi începi să dai formă personalităţii ce te reprezintă cel mai bine.

După ce planul de schimbare a fost realizat, vei începe să fii şi să acţionezi precum această nouă versiune. Va fi nevoie de multă dedicare şi asumare. Până ce noul model va intra pe modul automat, trebuie învăţat noul program. Ai nevoie să exişti conştient şi să întrupezi 100% noua variantă.

Nu zic că această trecere va fi simplu de realizat sau va avea loc rapid. Orice schimbare majoră necesită timp şi efort pentru a reuşi. Important e să ai mereu în atenţie scopul şi obiectivul dorit.

Pentru mine personal, catalizatorul metamorfozei a fost următorul gând: Dacă această viaţă şi-ar afla sfârşitul astăzi, aş fi mulţumită de felul în care am trăit? Şi atunci am realizat că regretul de a nu fi trăit în autenticitatea personală depăşea în intensitate orice frică de eşec.

Viaţa poate părea scurtă atunci când o trăieşti doar supravieţuind, atunci când realizezi cât timp ai irosit, cât timp ai fost absent. Singura cale este să înveţi din greşeli, să nu le mai repeţi şi să dai sens vieţii tale. Iar atunci observi că timpul se dilată şi că tu îl foloseşti pe el pentru a experimenta ce-ţi doreşti. Şi uite aşa, încetezi să mai fii sclavul timpului.

Atunci când îţi realizezi propria valoare şi propriul liber arbitru, matrix-ul începe să dea eroare şi ai parte de momente de trezire. Uneori e nevoie doar de unul, alteori de mai multe. Nu contează cât de mult îţi ia să conştientizezi, important e să ajungi în punctul în care să porneşti schimbarea.

Sfatul meu: nu mai ţine cu dinţii de anumite idei ce te îngenunchează şi te opresc din a porni către un viitor luminos. Dă-le drumul. Trebuie să dai drumul la cine ai fost pentru a deveni cine vei fi.

• Arhivă