Fie că este sfârşit de zi, săptămână, lună sau an, obişnuim să ne facem bilanţuri mintale în care ne analizăm progresul. Cât am reuşit să fac din ceea ce mi-am propus? Mi-am atins obiectivele?

Viaţa este dinamică, mereu au loc transformări. Dacă nu în interiorul tău, atunci în exteriorul tău. Totul este în tranziţie mereu şi tu, fie că vrei sau nu, faci parte din această mişcare.

Fiecare om are un program şi o listă cu lucruri de îndeplinit. Ideea de a trece prin viaţă fără a avea nimic de făcut, nimic către care să aspiri, ne înspăimântă.

Întrebarea este: Cum cuantifici progresul? În numărul obiectivelor atinse? În numărul de ore, zile, săptămâni, luni ce ţi-au luat să ajungi în punctul dorit?

Eu consider că progresul e tot progres, indiferent de viteza cu care avansezi. Unele trepte sunt mai dificil de urcat pentru că sunt pietre de hotar. Important e să nu te opreşti indiferent de ploi şi de sentimentul de neputinţă ce pune stăpânire pe tine câteodată. Continuă să mergi, orice ar fi – nu te opri. Fii determinat şi continuă să înaintezi indiferent de cât de mult durează.

Drumul către stele nu este pavat doar cu praf magic, dar şi cu lacrimi şi transpiraţie. Pentru a reuşi să devii mai bun este nevoie de multă muncă şi determinare. Orice fel de obstacole îţi apar în cale, fii pregătit să lupţi şi să nu te laşi descurajat. Deşi drumul poate avea piedici, călătoria e grozavă şi merită savurată. Trebuie să sărbătoreşti fiecare reuşită, fie că a fost uşor de atins sau nu.

Nu lăsa pe nimeni să îţi critice progresul. Orice pas înainte este o victorie şi nimeni nu are dreptul să te judece. Şi în niciun caz să te mustrezi tu pe tine.

Progresul poate într-adevăr să fie măsurat în numărul de sarcini îndeplinite. Dar, din punctul meu de vedere progresul se măsoară în interior: Cum am evoluat eu ca individ? Ce lecţie am învăţat? Ce puncte slabe am reuşit să mi le transform? Ce calitate nouă mi-am descoperit?

Progresul individual este ceva personal ce se masoară cu propria balanţă  interioară. Nu te comporta cu tine însuţi ca un tiran ce niciodată nu este mulţumit de creşterea realizată.

Celebrează fiecare pas înainte. Dar nu uita să te lauzi şi pentru momentele în care ai reuşit să te ridici după vreo căzătură. Nu mai privi eşecul ca pe ceva radical, ci ca pe o experienţă, ca pe o încercare ce te aduce mai aproape de cine vrei să devii.

În fiecare zi ce trece sunt mai aproape de obiectivul meu. Nu contează numărul de căzături sau de încercări în drumul spre succes. Nu contează de câte ori m-am rătăcit sau m-am simţit blocat. Important este că m-am ridicat, că am revenit pe drumul corect, că am aprins lumina în întuneric şi nu m-am lăsat învins de îndoieli şi temeri.

Aşa că, fii mai blând cu tine. Tu trebuie să-ţi fii cel mai bun prieten, să ai compasiune şi răbdare cu tine. Să te ierţi şi să te celebrezi pentru fiecare zi în care nu ai renunţat la visul tău. Indiferent de cât de mult ţi-a luat să ajungi aici, este meritul tău.

• Arhivă