Oricât ne-am strădui să rămânem optimişti, uneori ne loveşte melancolia, lipsa de chef sau chiar de speranţă. E absolut normal, iar uneori chiar necesar.

În viaţă, momentele de fericire se îmbină cu cele de tristeţe. Cele de linişte cu cele de frământare. Speranţa poate fi întreruptă de griji. Într-o zi poţi să nu ai prea mult chef de viaţă. Tot acest yin şi yang formează procesul vieţii. Important e să găseşti un echilibru sănătos, în care liniştea sau bucuria să fie predominante.

Dă-ţi voie să mai şi plângi, dă-ţi voie să mai fii şi trist. Nu trebuie să debordezi de optimism în fiecare clipă.

O zi obişnuită pentru mine se compune din recunoştinţă, bucurie dar şi din cinism şi ironie. Aşa funcţionez eu. Nu suport să fie totul roz. M-aş plictisi enorm ca viaţa să fie compusă dintr-o singură culoare. Cu cât traiul meu se compune dintr-o gamă cât mai variată de culori, cu atât simt că trăiesc mai bine.

Şi prin orice aş trece – bun sau rău – mereu încerc să-mi aduc aminte că toate trec, se schimbă şi se transformă. Astfel, apreciez mai mult momentele frumoase, sau mă ajută să nu mă panichez atunci când pare că nu mai răsare soarele.

Tristeţea îţi dă o altă perspectivă, te ajută să apreciezi mai bine momentele de fericire. Important e ca după ce termini de plâns, să te ridici şi să îţi continui drumul.

Uneori sentimentele negative te ajută să vezi ce altceva poţi repara la tine, ce poţi îmbunătăţi, ce lecţie ai de învăţat. Ele nu apar degeaba, mereu au un scop: să te ajute să devii mai bun, mai puternic. Iar alteori, te avertizează că ai nevoie de odihnă, de o pauză, să trăieşti în prezent, să-ţi tragi sufletul.

Ascultă durerea, e aici să te ajute. Poate părea ca o piedică, un obstacol în drumul tău, dar de cele mai multe ori e un instrument ce te învaţă ceva ce vei avea nevoie mai târziu, sau fără de care nu poţi trece la urmatorul pas, la următorul nivel.

Atunci când iei distanţă poţi vedea lucrurile mai bine. Momentele de lipsă de energie au fix această putere, să te ajute să găseşti soluţia necesară pentru a-ţi atinge scopul vizat.

Mereu când am o zi mai proastă sau când mi-e greu să văd partea plină a paharului, mă întreb ce vrea să-mi transmită, care este scopul acestei “ceţi”. În final, mă folosesc de durere pentru a conştientiza ceva, pentru a schimba ceva la mine. Oricând “gri-ul” îmi invadează viaţa încerc să-l asociez şi cu alte culori, pentru a-l pune în valoare.

Aşa că nu îţi face prea multe mustrări de conştiinţă dacă ai o zi în care nu vrei să faci nimic, sau în care nu-ţi arde de zâmbit. În cele din urmă, durerea se va potoli, neîncrederea se va transfoma în speranţă, după ploaie va răsări soarele. Totul se transformă, nimic nu e static şi schimbarea face parte din viaţă.

Încearcă să profiţi de aceste momente neplăcute pentru a crea ceva frumos din ele. Nu le lăsa să te acapareze, foloseşte-te de ele. Şi mereu adu-ţi aminte să aprinzi lumina şi să nu zaboveşti prea mult în întuneric.

• Arhivă