Indiferent de în ce moment al vieţii mele – bun sau rău – mă situam, mereu am fost o visătoare. Uneori viaţa mi se părea prea banală şi căutam să evadez în o cu totul altă dimensiune unde totul era posibil. Dacă viaţa nu îmi oferea fiorii indispensabili, mă refugiam într-o lume a mea, într-un univers a cărui paletă de culoare era acompaniată de cele mai frumoase note muzicale.

Era singurul segment din viaţa mea în care nu porneam cu un plan bine stabilit şi cu reguli stricte. Totul avea o curgere lină şi firească. Mă simţeam ruptă de spaţiu şi de timp. Total liberă şi degajată.

De multe ori, visarea a reprezentat salvarea mea, felul meu personal de a scăpa din situaţii presante şi apăsătoare. Pentru câteva momente, uneori ore, mă refugiam în adăpostul meu unde găseam alinarea năzuită.

Visarea cu ochii deschişi mereu a fost cel mai de încredere instrument al meu ce mi-a oferit perspectivă, alinare, distanţare de griji apăsătoare şi obsedante. De cele mai multe ori, în acest mod mi s-au arătat cele mai bune soluţii şi am luat cele mai bune decizii. În acest fel mi-am recăpătat încrederea şi speranţa.

Niciodată nu mi-a trecut prin cap că aş putea pune în aplicare ceea ce visez. Nu aveam curajul necesar, nu eram destul de merituoasă.

Asta până într-o zi, când mi-a venit un gând: Cum ar fi dacă toate aceste dorinţe ar depăşi stadiul de vis?

Eram obişnuită ca după fiecare “evadare din real” să pun trusa cu visuri la loc în sertar. Gândul de a lega visarea de real, sau mai bine zis de a transforma visul în realitate, mi se părea o aberaţie, dar nu am putut să nu remarc bucuria ce mă cuprinsese.

Aşadar, am început cu dorinţe mici şi visuri uşor de realizat. Apoi, după un timp am simţit că pot merge mai departe, către visuri şi dorinţe mai mari. Practica şi exerciţiul, ca în orice domeniu, te perfecţionează. Încet-încet, prinzi curaj şi ajungi să “pedalezi” mai uşor şi întregul proces devine mai lin.

Astfel, am învăţat să transpun visurile în realitate, să găsesc metode de a transforma mirajul în tangibil, de a-mi depăşi mintea analitică şi de a mă preda tainelor utopice.

Am realizat că modificarea iluziei şi ficţiunii în realitate este posibilă şi mereu se pot găsi metode de preschimbare.

Aşadar, acum asta fac: trăiesc visul în real. Libertatea mi-este principala prioritate şi las zilele să curgă după cursul firesc al vieţii.

Tu ce visuri ai? Cum ar arăta viaţa ta de vis? Cum ar fi dacă ai fi mai relaxat şi ai acorda atenţie visurilor tale, şi nu numai problemelor?

• Arhivă