Solitudinea nu are nicio legătură cu singurătatea. Singur te simţi atunci când ai oameni în jur care nu te înţeleg. În solitudine nu există singurătate, doar plenitudine.

În solitudine îţi vin cele mai bune idei, cele mai rapide soluţii şi cele mai relaxante conştientizări.

Pentru mine solitudinea e firească şi magică. Şi reprezintă cel mai rapid mod de a pune la o parte ego-ul şi de a explora universul. Momentele de eu cu mine mă repun pe drumul cel bun, îmi reglează respiraţia şi ma inspiră în a trăi frumos.

În aceste momente mă desprind de real şi de evident. Mintea se limpezeşte şi lasă necunoscutul să prindă formă şi culoare. O simt ca pe o trezire din comă. Sunt autentică şi întreagă. Mă inspiră şi mă face să zâmbesc pe interior.

Un alt motiv, este acela că mă face să fiu mai umană, mai empatică. Să renunţ la a-i judeca sau a-i critica pe ceilalţi si să le înţeleg punctul de vedere. Îmi oferă perspective noi şi pot gravita cu usurinţă în jurul a mai multor scenarii ce pot părea opuse din perspectiva egoului, dar interconectate din punctul de vedere al conştiinţei universului.

Cum să nu îţi placă să fii tu cu tine? Cum ar putea să dorească un alt om să fie lângă tine, dacă tu nu te placi suficient încât să-ţi petreci timp cu tine?

Dacă ţi-e străin acest concept te invit să îţi faci timp pentru tine cu tine. Dar nu mă refer să te uiţi la un film de unul singur, sau să trebăluieşti prin casă. Fii conştient de tine, de locul în care te afli: geografic, dar şi sufleteşte. Pune muzică liniştită pe fundal, sau ieşi din casă şi plimbă-te, ori stai liniştit într-un loc şi doar observă: Cine eşti cu adevărat? Frunzăreşte capitolele vieţii tale şi observă cum te-ai transformat. E o introspecţie grozavă care îţi promit că îţi va aduce zâmbetul pe buze.

Totodată, singurătatea te ajută să închei capitole ce nu-şi mai au rostul, răni ce necesită îngrijire, visuri ce au fost prea mult amânate, trecut ce trebuie lăsat în urmă. Te desprinzi şi te eliberezi. Eşti TU. Eşti perfect aşa cum eşti, în toată imperfecţiunea ta.

Mie, solitudinea mi-a fost mereu tovarăşă. Oricât de sociabilă pot fi, în egală măsură îmi place să-mi petrec timpul cu mine. Îmi aduc aminte de chefurile date de părinţii mei când eram copil. Era bucuria mea cea mai mare să avem musafiri: adulţii să vorbească si să glumească, în timp ce copiii râdeau şi se jucau. Un vacarm grozav. Partea mea preferată era să mă duc într-o cameră de una singură în întuneric şi să ascult şi să simt pe de-a întregul tot acel spectacol de energie ce avea loc în apartamentul nostru. Mă simţeam ca un spectator în faţa unei piese de teatru, sau ca un narator ce privea acţiunea din spatele scenei. Apoi reveneam la rândul meu pe scenă să fac parte din această poveste. Dar, pespectiva din spatele scenei mă ajuta să mă integrez mai bine şi să empatizez cu fiecare persoană în parte.

Aşadar, fie că ești un introvertit care prosperă în solitudine sau un extrovertit căruia îi place să socializeze, un timp pe care să-l petreci tu cu tine poate fi o idee bună pentru bunăstarea ta generală. Trucul este să îţi aminteşti că acest timp este pentru a te concentra asupra ta, pentru a-ţi cultiva pasiunile, pentru a găsi noi inspirații, pentru a te cunoaște mai bine sau chiar pentru a te odihni și relaxa. Chiar și atunci când ești foarte ocupat, găseşte puțin timp în fiecare săptămână pentru câteva momente de solitudine.

• Arhivă